miercuri, 13 iunie 2012

GRATARUL CU ZAMBETE….



Ce poate fi mai frumos decat o zi petrecuta in mijlocul naturii la un gratarel ,imbratisand culorile si linistea ? Hoatarat sa-mi reincarc sufletelul asta plin de rutina zilnica imi propun sa fug,sa ma retrag o zi pe malul unei balti, la un pescuit relaxant.Meticulos cum sant, incerc sa-mi fac pregatirile de cu seara,in timp ce facebookul ruleaza nestingherit ultimile stiri.Mai invart la mamaliga,mai dau un like,bineinteles dupa ce citesc si-mi place,mai scap cate-un sfant ca vad norii impletucindu-si umbrele constipati de lacrimi si-mi fac totusi curaj ,sperand ca o sa fie bine.Febra firului intins ma cuprinde si in pat visele incep sa ma pocnesca peste suflet precum cozile de peste ,zburand in parti diferite fara a gasi un final.Drace.Astia au inventat arme nucleare dar nu si ceasul cu manute sa ma trezesca din bratele lui mos Ene.
                        Seara mai comentasem cu Bachus treburile lumii printre doua invartituri de culiser in mamaliga si bag seama imi stranse nitel cercurile de la capatana ,de inca eram putin ametit.Imi trosnesc ciolanele obosite de atata somn, dau un cap in usa baii si rasuflu usurat,cazut de pe puntea viselor, ca nu curge apa rece.De trezit trebuie sa ma trezesc cumva,asa ca ma spal cu un rest de apa minereala ce ramasese surplus de la sprit.Bioxidul de carbon inca mai era viril si-mi dezuflase ochii de vise.Deja aroma cafelei imi cuprindea narile in tainice imbratisari.,indemnandu-ma sa sarut cescuta burduhoasa,in care bineinteles mai trona un rest de zat.Am turnat peste ,ca doar nu se bate cafea cu cafea.Ies la  tigara pe balcon sa vad cum se prezinta timpul si simt racoarea diminetii facandu-mi pijamaua cu doua numere mai mica.Acelasi peisaj moharat de betoane,oameni tristi,tarsaindu-si pasii grabiti spre piata,ducand cu ei ganduri de negociere pentru doua legaturi de leustean cu bonus.La etajul doi din blocul alaturat aceeasi fatuca isi dezmiarda sanii revoltati de iubire spre bucuria ochilor mei flamanzi.Fumul tigarii incearca sa-mi aseze neuronii la locul lor.Imi zambeste,ii zambesc.Bag botul in ceasca putin rusinat si-o injur in gand ca m-am oparit,dar totusi zambesc dar acum cu ceva lacrimi rastignite in coltul ochilor.Grabit ma echipez.Incep a cara si impodobi masina cu cele necesare,gratar,lansete,vermisori,rame, mamaligi si speranta ca-mi ajunge benzina pana pe balta si inapoi.Poate am noroc si de peste.
                            Ca ultima sarcina imi inscaunez sotia pe locul copilotului ,daruindu-i un rest de zambet ce-mi ramase de la fatuca ce m-a oparit.Dau cheie si vad ca motorasul meu doarme inca adanc.La o mica verificare constat ca un binevoitor mi-a furat bateria avand totusi grija sa-mi inchida capota frumos la loc.C”est la vie…..imi spun si sun un prieten care avea o baterie de rezerva,Acum sant ok.Dau bice si masinuta mea batrana de ridurile soselei zburda peste umbrele teilor proaspat infloriti.In cele din urma ajung si simt  mirosul umed al baltii.Pescari o gramada ,sfichiuiau aerul lansand si nascand unde noi pe oglinda linistita.Ne gasim si noi un locusor mai retras ,fiind iubitori de liniste.Incep a despacheta incet,cu migala sa nu incalcesc pretioasele scule.Scot si instalez impotriva legii gratarelul gata sa-i dau foc cand stomacul incepe sa toarca in gol..Fara lipsa de modestie pot spune ca ma pricep,fiind  crescut in vesnicia muntilor si prin poligoanele patriei.
                            Apar inca pescari dupa pescari,masini dupa masini si balta prinde viata.Oho,  da ce viata.imbacsita de prostia omeneasca.Linistea la care speram se spulbera repede.Imi doream sa ascult in surdina un Vivaldi….doar eu, pentru a nu deranja.Basca.Alaturi parcheaza o masina straina de balta si bun simt,si care prin boxele ce se scremeau la maxim auzeam “Buzunarul de la spate,a furat pe cat se poate”.Zambesc trist.Coborasera vreo patru adulti si vreo sase copiluti,ca deh incapeau in masina ca astia nu e personae mari.Nervusorii prin cap incep sa-mi zumzaie ca albinutele printre papadii.Bietul peste refuza politicos tot ceea ce doresc sa-i ofer.Firul se misca doar in adierile de vant si pocnituri de basi.Naucit de manele cred ca-si cauta ascunzisul in malul rece al baltii.Bietul peste.Cred ca merita san e compatimim reciproc,desi dimineata speram san e putem privi in ochi.Se leaga conversatii care ma fac sa zambesc caragialesc de prostia inconjuratoare.”Ba fecior,sa ai grija ca Dumnezeu a pus in gradina lui de toate,dar cu prosti a batugito bine”era o vorba a lui tata.Dumnezeu sa-l ierte si sa-l faca fericit ca n-a apucat manelele.
-Ba,domnule ,la ce dai? Aud vecinul intreband…..
-La peste…zic smuncind cu furie batul gol.
-Are balta asta peste??
-Are,da-i acoperit cu apa ,zic eu cu un rictus al fetei ce se voia zambet binevoitor..
-Dai la rame,vermusi sau la mamaliga?
- Cu de toate ….
-Si-ai prins???
-Ce ?
-Peste…
-Nu…..
                 Corect.Imi incepusem ziua sucit si asa trebuia sa fie.Matele satule de manele si hopai tropa pe podeaua de iarba verde incepeu asi cere drepturile.Tacticos sa ma vada vecinii aprind gratarul.Picnicul lor se rezumase la doua pungi de seminte pe care le-au scuipat cat ai clipi ca pe un tapet.Cu coada ochiului ma uit sa vad daca ma privesc.Fiind la regim rar bag la ghiozdan carnita mai bunicica.Acum era momentul si trebuia sa-l savurez.Aveam frigarui pregatite cu rabdare,cu muschiulet de purcel,Kaiser afumat si salamior de vara de Sibiu,fabricat intr-un subsol de bloc de prin scumpa mea localitate.Imi revin din starea de nervozitate si zambesc.Adierea blanda a vantului imprastia fumul rebel in toate directiile.
                   Plutele zaceau linistite precum ar fi fost asezate in cada.Nasurile pescarilor sorbeau aromele privindu-ma incruntat.Ma linistesc in sinea mea .Nu am noroc la pescuit dar macar am mancat savurand din pacatele animalelor ucise,plenitudinea unui pantec rasfatat.
Simt cum nervii mei isi coboara atentia spre stomac,lasandu-mi privirea sa se joace ratacita prin stuful baltii.Nu,nu se poate sa am noroc de liniste.Inevitabilul se produce,manat de soarta,destin si horoscop.Sotia mea,pescar amator dar convins,prinde un carasoi frumos.
Citesc obida din ochii vecinilor.Inima mea ,mare ca o pane neagra de pe timpuri palpaie bucuria.Iau imediat loc cum imi este obiceiul alaturi de ea, pe post de asistent si incep a tepui rame in carligasul ce se dovedise util pana la urma.
                    O alta masina se inghesuie intre noi desertand de asta data o duduie sulemenita si cu limba subtire. 
- Gigele,noi o sa stam aici sit e rog sa-mi asezi paturica ….Gigel cuminte se conformeaa,fara cuvinte.Isi scoate lansetele,da ce lansete.Scule super pretioase care cred ca faceau mai mult ca masina mea harbuita cu tot ce era in ea.Senzori, luminite,alarme de tot soiul.Hm,privesc si ma gandesc ca sculele mele de bazar isi vor face si ele treaba.
Conform gandului, sotia mai scoate un carasel.
-Gigele,uite doamna a prins…..Bietul se uita ,nu zice nimic si isi incearca norocul.Ca facut ,sotia prinde din nou.
-Gigele,doamna iar a prins…tu de ce nu prinzi..? Gigel verifica rabdator din nou ustensilele si le lasa in voia undelor.Chiar noroc chior.Sotia prinde din nou.Incepeam sa zambesc satisfacut roata-mprejur ca Iliescu.
-Vezi Gigele,doamna mai are unul….Gigel tace.
-Auzuti va rog frumos,cu ce dati? O aud intreband in spatele meu…Plin de mine si zambind amabil ii raspund…
-La rame de Bacau….am zis.Nu am stiut ce poate declansa o gluma neinteleasa..


-Aha ,zice ea....
-Vezi Gigele si tu te mai lauzi ca esti pescar.Ai fost la Bucuresti si-ai venit inapoi prin Bacau.Vezi ca esti prost si nu ai stiut ca pestele din balta asta trage la rame de Bacau.Sa-ti fi luat si tu acolo de vreo doua cum au domnii.Vezi Gigele.domnii daca e pescari le stie.
                   Si uite asa il vad pe domnul Gigel cum se face rosu ca racul ,incepand sa-si stranga grabit mandrete de ustensile abia botezate in apa baltii.Le arunca la nimereala in port bagaj peste gratarul inca nedesfacut.O ridica pe doamna de pe paturica si-o arunca in haloimisul din portbagaj.Paturica nu doamna.Se intoarce la duduia nedumerita si-i zice scurt:
-Haide fa, ca mergem acasa,vine ploaie.Ma gandesc acum cu mila ce-o fi patit biata guresa la domiciliul conjugal.Soarele isi terminase de patinat luminile spre orizont,norii incepusera sa se inghesuie cautandu-si loc in loja,mai aproape de scena baltii.Lumea pestrita se retrase sau era in curs de retragere.Mai cu bine,mai cu rau trecuse ziua.Eram cat de cat mai relaxat.
                  Incep si eu sa strang incet si caut sa las frumos si curat la locul de munca.Eliberez
pestii inapoi in balta,nedorind sa primesc pedeapsa de ai curati.Cu ultimile zvacnituri benzina imi ajunge pana acasa.O ,casa dulce casa.Un dus rapid sa scap de aroma de cherhana ce-ti muta nasul din loc si relaxare totala, ca de mancare nu mai putea fi vorba.Totusi,pun un ceai fierbinte de tei sa-mi linisteasca pornirile animalice din vis.
                  Ma asez apoi linistit cu capul in poalele iubirii,zambesc continuand sa pescuiesc vise...........


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!