miercuri, 13 iunie 2012

Nitu Constantin Constantin Cristescu – un poet bucovinean



 Moto:
 "Constantin Cristescu este un poet romantic, care sădeşte poezia în pământul unui lirism pur. În concepţia lui, poezia este hrana de zi cu zi; poezia este viaţa cu toate trăirile redate în versuri. Poezia lui Constantin Cristescu este clară, limpede, lipsită de confuzii şi de echivocuri. Adoptă un stil simplu, dar cu încărcătura sentimentală fină şi cu gust ingenuu şi familiar; nu iroseşte materialul gândurilor ci îl coase într-o originală vibraţie lirică; inima lui înfloreşte arzând în fiecare vers sub lupa unui condei profund. Cuvintele lui exprimă emoţii care au formă şi conţinut, ca însuşi sufletul lui. Poeziile lui sunt poveşti de cuvinte ce zboară într-un vârtej sonor, dar liber şi graţios.Pot spune că poetul Constantin Cristescu este un slujitor al cuvintelor delicate, uneori triste, iar identitatea fiecărui vers ia naştere din viziunea lirică inedită, fără forme mascate ori confecţionate din gânduri neînţelese, ci doar născute din propriul spaţiu universal rodit cu iubire, vise, dorinţe, crezul artei sale care reflectă căldura inimii, ardoarea sufletului."

 Ca wsă îl cunoşteţi rapid, scriu telegraphic şi pe sărite, fără rime, că nu-mi dă nimeni prime!.
 Scrie despre sărut (ca un nou început), chiar şi pe genunchi (se simte în rărunchi), scrie despre gresare (dacă zgâltâie hai-hui trebuie să o gresăm), nu ştie substanţa de gresare şi i-m reproşat (Constantine, ai habar? Operaţie contestată! Ştiu că fata vrea gresată Cu.... “ulei” de Murfatlar).
 E un provocator la duel şi bun duelist (în rime, fără crime), se ceartă pe fete, pentru care i.am zis-o (Ce vor zice naşii, finii, Când se ceartă Constantinii? Vor zice „Jos pălăria!”, Că se ceartă pe…. Maria!). Nu rezistă fetelor, mai ales seara (Te intreb si eu ceva, Nu te superi Constantine -Daca serile-s senine Cine dracu"o rezista?.....).
 Ştie că vinul e bun pentru femei dacă-l beau bărbaţii (Mare pagubă-n butoi/ De vorbeşti de Murfatlar, / are muzele cu har/ si prefer să-l bem doar noi..). Textilist fin (Noi, doar noi incercăm/ să mai legăm pânze/ de paianjeni peste/ amintirile moarte). Zburător discret, dar are brevet? (Lasă-mă să zbor vioi/ Peste verdele zăvoi, / Lasa-ma sa zbor in stele
 Simt ca ele-s ale mele…..).
 Vrea mereu în natură, pentru care am observat ceva şi i-am spus-o direct (Constantin e cu poteca/ Poetul vrea în natură/ Iubita-i cu discoteca/
 Şi apare o ruptură…). E un observator fin, face reproşuri (În noaptea asta/
 Ai înecat un luceafăr, / ... Din patul meu plutitor/ In ochii mării). Nu vrea statui (Doamne sant "dezamagit"/ Ca ma lauzi înzecit/ Toata lumea o sa spuie:/ Sa-l facem din viu statuie...).
 Iubitor de nunţi la ţară, chiar de-i criză mondială (Plec la neamuri mai spre seara/ Chiar de-i criza tot mă scol, / Să petrec în mândra vară/ Şi mă duc la nunta lor). Iubitor de joc la nunţi (Însă muzica nu tace/ Şi mă hotărăsc pe loc/ Simt în talpă mii de ace, / Vreu să ţopăi,vreu să joc. / Mândru imi ridic consoarta/ Ne-admiţându-i niciun of).
 Altruist cu jocul în lipsa cpnsoartei pentru lipsa mare-n păpuşoi (Da, acuma e momentul/ Liniştit sa pot sa joc, / Cu alta evenimentul/ Şi bat glodul tot pe loc. / Multe dame mă îndeamnă/ Toate pline de rachiu, / Să le bag puţin in seamă/ Să le prind puţin de brâu). Scrie el de nuntă, dar poate e zgârcit sau discret şi i-am reproşat că nu ne spune cât a fost darul (Îl credeaţi „poetul trist”,/ Că de noi nu îi mai pasă?/ Oare finul umorist/ Cât a lăsat dar la masă?).
 Îşi iubeşte urmaşii rătăcitori (Când vei veni, copile drag, / O să găseşti o floare-n prag. / Vei şti atunci că eu sunt dus/ Dar te-oi privi cu drag de sus). Este un navigator în microcosmos (Să navigăm pe-o lacrimă de noapte/
 In barca mea cu pânze de şoapte, / Să lunecăm peste valuri ucise, / Inţepenite şi reci în spuma de vise). Este un veşnic căutător de umbre (O umbră mai caut departe in noapte, / O umbra de trup invelita in soapte/ O umbra pireduta in iarba ,de pas/ O umbra de voce-n eter fara glas).
 Este destul de sensibil la „coborâri” (In mine coboară/ O briză de seară). Se scoală devreme să “vadă” natura (Astăzi dis de dimineaţă/ Soarele a răsărit/ Umple pajiştea cu viaţă/ Cu un joc nemărginit). Este iubitor de neam şi ţară şi transmiţător de bunuri preţioase (Căciula asta-i tot ce am/
 Ţi-o las că plec la drum, / Tu să iubeşti istoria de neam/ Fii primitor şi blând şi bun). Aici am fost de acord cuel, defect profesional al amândurora, şi i-am spus-o (Un transfer de misiune/ Către fiu de la un tată./ Şi căciula-i o minune/ Ce se cere respectată!).
 Ca bun cetăţean (chiar iese la vot, păcălindu-se uneori, ca mulţi oameni de artă, revanşându-se apoi parodiindu-l pe Coşbuc. Se reîntoarce de multe ori la lacrimă, deoarece şi bărbaţii pot plânge (Intr-un colţ de univers, /
 Lacrima ascunsă zace/ Şi-n ecoul nopţii tace/ Ultimul cuvânt în vers).
 Este amator de teste (Să dăm brânci/ clipelor înţepenite/ in nevoia timpului).
 Tradiţionalist, nu uită nici morţii morţi, nici morţii încă vii (Lumânarea-şi închide lumina, / Mai plângem morţii nemorţi/ La poarta viselor încătuşate/
 In colturi de noapte).
 Mai vreţi?. Serios (profesia de apărător de glie l-a obligat). Pregătit (de orice). Spiritual. Discret (nu-l interesează ce face consoarta în păpuşoi, dar poate că nu-i păpuşoiul lui, ci al altuia). Rubensian (când îşi îmbracă vechiul costum pentru o nuntă). Sufletist (sâmbăta seara, la cenaclu). Gânditor (mai ales noaptea şi în singurătate).
 Profund (când scrie despre neam şi ţară). Cu simţul umorului (tot la nuntă-n sat pe timp de criză). Sarcastic (după nuntă, când îl întrebi cine-a ma fost în păpuşoi)). Grijuliu (cu căciula primită de la strămoşi). Resemnat (după ce şi-a dat seama ce-a votat). Implinit (ca orice bucovinean). Renăscut (după ce a intrat în „Arta conversaţiei”). Matur (la datorie, fără bancuri, a fost la tancuri). Luminat (după o poezie reuşită). Copilăros (uneori, când duelează cu mine în rime). Timid (cu poetesele, nu le răspunde, nu le “atacă”).
 Fericit (că n-a prea albit). Misterios (doar în scris). Mistuit (de doruri multe, unele încă nespuse). Măgulit (când e intervievat de Eli). Martir (făcut de cel pe care l-a votat din eroare). Războinic (doar în aplicaţii, dar nu te lua de neamul lui, de ţara lui). Răzvrătit (de câte ori îl superi şi are dreptate). Greu (cu cobza “înghiţită”). Puternic (din credinţă, bîtu-l-ar vina, că vine din.. Bucovina). Senin (când descrie natura, disdedimineaţă, seara, noaptea sau când vrea el).
 Plutitor (când se întoarce de la nuntă). Visător uneori (cu capul în nori). Timid (cu poetesele tinere). Nu ştiu ce ştie despre vinuri (la nunta din satul lui pomeneşte doar de rachiu, prunul să trăiască). Eficient (la găsiri de rime). Violent (dacă-i iei căciula strămoşească). Înţelept (la transmiterea mesajului către urmaşii săi). Iubitor de oameni, de artă, de neam şi ţară.

 Cred că v-am lămurit !
 În caz contrar, să fiţi iubiţi, că trebuiţi: cui(va), cum(va), când(va), unde(va!)?
 Şi să-l citiţi!

 Semnez: tot un Constantin,
 Nu sunt boier mare, dar sunt bun creştin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!