miercuri, 13 iunie 2012

Interviu Elisabeta Gîlcescu


Elisabeta Gilcescu 
Recunoscându-mi-se echilibrul liniştit de idei, de opinii, de sentimente, am cântat la mai multe partituri, dar cu fiecare, am intrat în armonie, mi-am contopit stările, timpul, reuşind, împreună, să adunăm, pe scena artei, cele mai frumoase momente, cele mai sensibile imagini, cele mai interesante poveşti de viaţă. Am fost regizorul care am repus în scenă virtuţile omului, statornicia lor. Cu credinţă şi respect, cu lumină în gânduri, am surprins amintirile şi împlinirile poetului Constantin Cristescu, i-am furat un zâmbet, i-am smuls, din piept, o tristeţe, lăsând loc unui izvor de bucurii… Toate îmi vor stărui, în minte, multă vreme… I-am perceput poezia, ca fiind de o simplitate şi o sinceritate care m-au dezarmat. L-aş asemăna cu sfiosul şi melancolicul Bacovia, pierdut în reverii tăcute şi singuratice, de o decenţă sufletească rară… Poate că, măgulit de efortul meu, îmi va mulţumi într-un fel al lui, poetic, dar în vremuri mai fericite, citind şi din poezia mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!