joi, 14 iunie 2012

NUFARUL….




Trist in unduiri de balta
Pe sub trestia inalta,
Fara lacrimi plange-un nufar
Care ma facea sa sufar.

Luna-n raze il inunda
El tacut sedea pe-o unda,
Incercand parca sa strige
Umbra salciei ce plange.

As dori sa ma intind
Si in brate sa-l cuprind,
Ma privesc umil si tac
In oglinda de la lac.

Hai vino si-om plange,
Eu in brate te-oi strange
SI ti-oi canta simfonii
Cu note-n glas de copii.

Doar tu-mi stii menirea
Si tu-mi nasti iubirea,
Ce pasi-mi alearga-n zavoi
Sarutand poteca din noi……
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!