miercuri, 13 iunie 2012

O CLIPA DIN VIATA MEA…….


                                    Zi nasoala de toamna bacoviana,rece cu ceata si ganduri impletucite de aburii ce izvorau cu sarg din nasul mucos.Pasii isi cauta cararea spre adancul amurgului inghetat.Nu simt nimic.Caldura din sufletul meu imi da liniste.Norii isi apasa rarii trecatori grabiti spre destine necunoscute.Tristi,posaci de amaraciunea vremii grabesc in seara tacuta ,in urma lor auzindu-se doar tarsiitul pasilor marunti.Eu nu pasesc,eu zbor.Nesatul de asteptare rabufnesc scurtand clipele ce ma despart de ochii mei,ochii care au spart carapacea de singuratate,ochii care au tras cortina de pe sufletul meu incapatanat.Sant tulburat.Ii urasc si iubesc in acelasi timp.Ii urasc pentru ca au patruns in sufletul meu fara sa se sinchiseasca de toate barierile impuse,ii urasc pentru ca nu pot sa-i mint,pentru ca ma simt cand sant tulburat,pentru ca au rabdare prea multa,pentru ca ii UURRAASSCCCCCC………….
                                     Vax.Iar vorbesc prostii.Ii iubesc,da,ii iubesc.Poarta in ei culoarea zecilor de primaveri pierdute,fara dragoste,fara iubire,doar in singuratatea benefica linistii sufletesti.Ii iubesc pentru ca am reusit sa vad lumina ascunsa in ei,vitalitatea,limpezimea iubirii sincere,neconditionate.Of,si-i iubesc pentru rabdarea care au avuto pana au reusit sa rupa acel val imaginar dupa care imi placea sa ma ascund.
                                     Ma grabesc sa simt acea privire calda,nevinovata ,peste moaca mea trista.Simt ca mai merita sa-mi plimb umbra peste strazile aproape pustii.Da,merita sa traiesc.Incerc sa cunosc si eu dragostea.E tarziu oare pentru mine,un incrancenat impotriva femeii?Poate da,poate nu.Imi aprnd o tigara .Amestecat fum si abur rabufnesc ritmic din respiratia=mi fierbinte de dorinta.Singura terminatie a unui neuron,inca functional,cel din pantaloni parca imi arata drumul ,indraznid sa sfideze frigul ,pulsa in nebunia pasilor tacuti.
                                    Inima atinsa de atatea dezamagiri mai ticaia heirupist chiar si fara ajutorul pilulelor,doar la simplul gand ca o voi vedea.Cineva se jucase crud cu destinul meu.
Pentru prima data simteam nevoia de viata.Visele mele alaturi de acei ochi devenisera lungi sau noptile prea scurte.Nu mai intelegeam nimic.Brusc imi dau seama ca pasii mei o luasera pe drumul invatat spre padure.Nu are rost sa ma intorc,sant deja aproape.Padure,un cuvant drag mie.Aliatul meu mut dar atat de viu.Aici am tot timpul sa urlu sa plang,sa visez.Cum oare te-am tradat padure?Nu ,nu am facut asta ci doar incerc sa inteleg.Pe tine nu am cum sa te urasc.Urmele pasilor mei inca zac in locuri nestiute pe pieturi de munte.Ai fost mereu langa mine.As vrea sa te sarut sa simti si tu bucuria sufletului meu.Bratele mele sant prea mici pentru a te cuprinde si mangaia.
                                   -Vezi stejarule te voi face purtatorul meu de cuvant….de ce nu-mi raspunzi????????O pala rece vant,un tremur nevazut si o cohorta de frunze galben-aurii se desprind tacute invelindu-mi grijuliu umbra.In dansul lor mi-au mangaiat fata cu farama de viata.
                                  -Aha,deci esti aici? Ma simti? Am venit.Am sa te cuprind sa te incalzesc cu ultima mea toamna .Prada oboselii inchid ochii cateva clipe.Il simt singur,despicand furie de vanturi si ploi reci.Il plang lipindu-mi obrazul de coaja ridata sub povara de ani.Da, sa plangem impreuna.Sa plangem unul pentru celalat si sa-mi spui,sa ma inveti ce sa fac??????
                                    Cu pasi grabiti,manata de norii reci noaptea isi asterne mantia peste visele mele. Ha,ha,mucii curg peste mustata inalbita de dorinte neimplinite.Un val de caldura ma cuprinde si ochii mei tot mai grei refuza sa priveasca cerul incruntat.Alunec la radacina vietii tale dar e tin strans in brate.Esti al meu,doar al meu.Nu, nu o sa ingheti.Norii incep sa-si planga sudoarea rece a oboselii de alergat dupa vant.
                                  -Nu este asa ca tii cald in bratele mele???????? Nu te mai parasesc.Cronos oprinse timpul pentru noi cand ingerul negru incerca sa ma smulga din inbratisarea ta muta.O mie de brate ma purtau prin fiece ram.Acum inteleg.Sufletul meu a patruns universul prin ceata laptoasa si calda.Te voi blestema destin nebun cand voi ajunge
la poarta judecatii.      
                                   -Tu dragul meu stejar sa ramai,sa ramai aici si sa-mi ocrotesti acei ochi pe care ii iubesc.Am sa ma intorc…………………….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!