joi, 14 iunie 2012

O POARTA DE CER..



 Am batut la poarta de cer
 cu facerile noptii
 cand luna dolofana de trista,
 impleltea inca visele
 in ceata galbena de dimineti.
 In palma mea trudita
 rasucesc o stea,
 mangaindu-i lumina
 ce ma privea in colturi.
 Corabia de vise pierdute
 sub cortina noptii
 esuase pe maluri de ecou.
 Poarta ramase ferecata
 de aceea ma intorc,
 peste ramasita de vise
 din asternuturile pustii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!