marți, 17 iulie 2012

CASTANUL



La poarta mea e un castan
Mai e si-o banca parasita,
Sperante se pierdeau in van
Cand frunza-i pica ofilita.

Pe cer in seara trec cocori
Spre-apus ca sa-si inece,
Tacuata ramasita de fiori
Din umbra noatra rece.

Adie-n frunze vantul lin
Romnatele din noapte,
As vrea iubito sa-ti inchin
Poveri de calde soapte.

Castanul sa-l imbratisam
Cu-a-noastre calde patimi
Ingenunchiati o sa-l udam
In nopti cu blande lacrimi.

Din alte vieti mai revenim
Vom mai pasi o trepta,
O clipa doar sa poposim
Castanul ne asteapta…..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!