sâmbătă, 14 iulie 2012

DESTRAMARE



Cand tot in juru-mi se destrama
Zau nu mai am de ce ma teme,
Aseaza-mi sufletu-ntr-o rama
Si sangele mi-o fierbe-n vene.

Posaca imima-mi s-o stinge
Uscandu-se in timp incetisor,
Iar amintirea mea s-o frange
Pierind in lacrimi reci de dor.

Sa-mi tarai pasii ca o umbra
Sa te mai vad asa, ratacitor,
Prin amintiri ce las in urma
Voi trece iarasi simlu visator.

Iar juramantu-mi sacru tace
Legat in lant ca Prometeu,
Inchis in trista-mi carapace
Te voi iubi…mereu…mereu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!