joi, 26 iulie 2012

DOI COPACI



Tii minte cand erai copac
Crescut pe alta parte de alee,
Pe ramuri visele imi tac,
Si zac sub nori de epopee.

Securi mai trec pe langa noi
Din ramuri taie cate-o clipa,
Din visul mort ce in zavoi,
Zburad, pierdu-se o aripa.

Candva am fost si eu copac,
Acum sant fila de cuvant,
Crescut la margine de lac,
Ce-si cade frunza pe pamant.

Ne leaga doar o frunza-n vant
Ce-si plimba-n poarta amagirea,
Cu albe soapte puse in cuvant,
Se naste-n noapte nemurirea.

Nicind nu recunoastem vina,
Din vise reci si clipe sumbre,
Cand noaptea inchidea lumina,
Noi ne iubeam ca doua umbre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!