vineri, 20 iulie 2012

IZVOR DE CUVINTE



Deasupra codrului înverzit
Plutesc amintirile copilăriei,
Căutând umbre de speranţă.
Eu mai adulmec asfinţituri
Şi curcubee arcuite peste
Porţile mele de suflet..
Ascult simfonia de inimi
Legănând molcome şoapte,
Sub ultimile sclipiri
Ale luceafărului obosit.
Rătăcirea din nor
Îţi cerne ploaia rece,
Peste umerii mei
Împovăraţi de iubiri.
Ceaţa mă ridică peste codri,
În timp ce izvorul de cuvinte
Îşi curge lacrimi de linişte,
Din steiuri de munte
Umezindu-mi buzele,
Cu sărutul lor liniştit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!