duminică, 22 iulie 2012

LENE DE ZORI



Razele isi pitrocesc lumina
Prin perdele afumate,
Cautandu-mi o fisura
Printre pleoape grele.
Imi coboara bariere
Peste gandurile alergand,
Visele mele nu mai pot zbura,
Ramanand inchise
Pentru a le creste aripi,
In alte nopti galbene
De zambetul lunii pustii.
Aruncat peste mine,
Pe piciorul tau mai lucesc
Ramasitele de sarut.
Nasul tau se mai ascunde
In parul meu de pe piept.
Simt ca mor de sete, dar
Raman ostaticul bratelor
Tale, atat de legate
De trupul meu obosit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!