vineri, 20 iulie 2012

LINISTE ADANCA



E liniste-adânca şi noaptea e mută,
La crucea-nvechită şi roasă de vreme,
Lumina de lună e-atât de tăcută,
Abisal către ea dorea să mă cheme.

În umbra de ierburi pe târna lutoasî,
O floare mai creşte, zâmbeste zăludă,
Rânjind peste noapte ea roua îşi lîsa,
Pe crucea cea rece stingheră şi nudă.

Bătrâna de veche şi grea de uitată
Ea zace în noapte pe tărâmul uitat,
Şi umbra şi-o lasă încet, înclinată,
Recunoaşte în şoapte eternal păcat.

Doar rar se-ntâmplă să mai treacă,
Câte-o bătrână păşind tăcuta cărare,
Purtându-mi pe buze o rugă posacă
Mi-aşează la cap lumina de floare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!