luni, 23 iulie 2012

NEHOTARARE (numai daca ai curajul sa zambesti)



Dimineata frumoasa de vara torida. Soarele ma plesneste prin toate partile pe unde ma prinde si bucuria referendumului ma inceara din nou. Spre piata sub fiecare pas asez cate un gand. Culmea ca n-o fac numai eu, ci toti cei care trec pe langa mine. Ii vad, ii simt suparati in sinea lor. In pumnul strans tineam hartiuta cu necesarul scris frumos si ingrijit de sotioara mea scumpa.
-Ai grija, Constantine, sa iei tot ceea ce scrie, vezi ce scris frumos am???? De parca nu as fi stiut cum arata scrisul… Scrisul ramase acelasi, frumos, cu, care am primit in suflet ganduri de tinerete. Iubirea parca se ofilise putin sub bruma de ani, insa flacara ardea inca.
Pe langa mine trece grabita, in pocnetul unor tocuri parca facute din teava de tun, o superba femeie intre doua varste, ce-si legana soldurile inca neatinse de primaveri. OUPS… tampitule! - imi spun, ... simtind cum ochii mei alegau dupa ea. Nebun sau nu, dadusem copy la imaginea aceea frumoasa, pentru a o stoca in biluta mea plina de nebunii. Razele soarelui ii strapungeau decolteul imbietor, curgandu-si luminile calde si cuminti peste rochita-i cam scurta, probabil din cauza crizei. Tot e buna criza asta la ceva. Bronzul frumos si proaspat, probabil de import, lucea pe niste picioare fara capat, ce-si unduiau pasii parca impletind ca bunica la motocei, doi pe fata, doi pe dos. In urma ei te imbata un val de parfumuri si arome pline de feromoni. Harsti drace, imi zic, aducandu-mi brusc aminte unde trebuia sa ajung. Deja cheltuisem niste pasi in plus alergand dupa aroma ei. Resemnat ma intorc spre piata cu biletelul inca strans in pumn. Isi transpirase nebunul si el dorintele in palmele mele. Zambesc amar. Ca de fiecare data sotioara ma exploatase inainte de rasarit pentru a fi sigura ca nu voi pasi calea spre pacat. Din pacate o uit repede si simt iar cum ma excita gandul la referendum. Lumea fuge nebuna de colo, colo, cautand preturi promotionale. Imi mai lasa cate-o calcatura apasata pe pantofii mei tristi, ca de, asa-i dimineata la piata. Totusi mai zboara cate-un pardon printe dinti din cand in cand neatentii. In hala, pe un perete o plasma imensa derula stiri.
-Hei, maica, cumperi sau n-ai televizor acasa? Aud o voce mai pitigaiata, ca-i luasem fata la taraba. Ma intorc repede si-mi cer scuze. O batranica, mica si apasata de vremi, era posesoarea acelei voci ce ma trezise.
-Cumpar cum sa nu, dar ma uitam putin ca s-o vad pe EBA…
-Ce, Eba, mai fecior ca, e fata lui Basescu… imi zice babuta zambind …. e parlamentara la Bruxel, imi aduce ea la cunostinta.
- Da zic eu stiu, e o minte luminata de la noi care a dus intunericul in parlamentul lor… si zambesc larg.
- Ba, nu zice harca, e una de aia cu plastic in bot ca Dragusanca si care nu mai poate de succesuri si aceea nu vrea sa vorbeste cu noi… Eu cred ca e mai destept ala care-i cu goagal si almanahe ca ea…Ma umfla rasul. Al dracu, baba e pusa la punct si cunoscatoare. Toata ziua la taraba si cu plasma in fata, babuta mea era pusa la punct cu toate.
- Vreau doua sfecle rosii bunica din alea faine… imi incolteste un gand nebun sa aflu ce crede babeta de politica. Da, trebuie s-o trag de limba.
-Nu te alinta mai fecior ca nu sant bunica, se ofensa ea zmbind printre riduri.
Ba e grav, am zis eu. O sa-mi creasca pretul.
- A fost o gluma doamna, zic eu repede sa dreg busuiocul… Ii privesc
palmele crapate de mnuca pe care mai zabovea inca truda taranei.
Ma gandesc sa mai iscodesc asa cate ceva, doar, doar o sa mai scada la pret.
- Da, matale, la tara te uiti la televizor? O intreb eu zambindu-i cat de dulce reuseam.
-Nu maica, la tara nu am timp de televizor ca acolo e de munca, da urmaresc aici totul. Eu, iti spun,  sa stii ca una Ritzi a bagat-o in parlament cu bani furati de pe la niste spectacole. S-a puit nebuna si a scapat de ancheta. Au lasat-o in pace.
-Sa ma crucesc si alta nu. Stia, pana si babeta stia. Buna si tehnologia asta la ceva
Scot la vedere bucatile de plastic care-mi fut viata si-o intreb cat face.
- Doi lei, zise ea scurt cu urechle atintite la stiri si ochii la banutii mei. Parca nu-mi venea sa plec. Incepuse sa-mi placa babuta. Ma hotarasc sa mai cumpar de la ea si-i spun :
-Uite, o sa mai cumpar de la mata cate ceva si o sa mai vorbim de una, de alta.
-Bine faci, veni imediat raspunsul… ca si asa sant ca vai de mine.
-Pai cum asa ?! par eu mirat
-Ei, mai baiate, tu chiar nu sti ca nebuna aia de Anastase ne-a taiat pensiile??? Tu pe ce lume traiesti? A furat la voturi si nu-i face nimeni nimic. Hm, stiam bineinteles, dar daca negocierea mergea bine ramanea si lui mosiu de-o bere doua.
-Pai au o clica de nenorociti si isi bat joc de noi. Spune si tu daca nu am dreptate maica. Este aia Macovei care in prostia ei ne improasca cu noroi pe toti. I-as da doua paharele de rachiu de sfecla si-as inhama-o la grapa langa martoaga mea batrana de acasa. hahahahaha, rade babuta mea.
-Vai de mine, dar nu-ti este frica sa spui asa ceva? Daca te aude, cineva?
-Cine sa ma auda maica, toti sant surzi. Burta plina infunda urechile. Ba, baba e data dracu, chiar incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult.
-Bani de pastile nu-mi ajung, dispensarul l-au inchis, mosneagul mi-i paralizat la pat si mai scapa cate o basina intre rasarit si apus… ce dracu, au sa-mi faca??? Ce au sa-mi mai ia??? Supararea din vocea aceia pitigaiata ma puse pe ganduri. Avea dreptate.
-Baga in punga doua legaturi de ceapa verde, una de morcovi din aia faini si mai vedem, zic eu sa mai trag de timp. Intre timp o duduie cat un dulap isi lasa amprenta pe bombeul meu. Avea nebuna doua plasoaie pline cu carne si ma miram ce dracu mai cauta printre tarabe.
-Domnu', sa-mi dai voie ca ma grabesc imi zice ea simplu. I-am zambit intr-un rictus de durere pe care o simtisem inca pe bombeu. Ii fac semn babutei sa o serveasca, ca eu, oricum nu ma grabesc. Aveam barem pana la doispe de la sotie sa ajung acasa.
- Pune-mi un kg de cartofi, … aaa, da vezi ca ala e cu putin pamant, vezi ca ala e putin cu verde, vezi ca ala e prea mic, vezi ca punga e putin murdara pe colt…curgeau reprosurile duduii…..O fi vreo patroana pe undeva, ma gandesc. Deodata vad baba rosie, golind cantarul pe taraba….
- Sa vii matale la toamna ,sa-ti dau samnata, s-o pui in pamant, s-o uzi, s-o prasesti si pe urma s-o crapi, fire-ai al dracu de pipita umflata. Ma umfla rasul si pe mine, dar intorc capatana sa nu ma vada duduia rosu ca racu de ras.
-Da-o dracu maica de umflata si parventa. Mai, fecior, asta nici de dragoste nu-i buna, nu-i gasesti tunelul nici la amiaza mare de atata osanza,zice babuta mea revenindu-si din starea de nervi. Nebuneste si lumea la caldura constat eu si zambesc cu gandul la rabat si bericica rece.
-Ia, maica, doua legaturi de ceapa, verzi ca tine, ia si o legatura de morcovi drepti sa nu cumva sa-ti tai degetele cand te-o pune doamna ta la tocat. Si rade ca nebuna la mine.
- Pe astea cat mai trebuie?
- 2 lei ceapa si un leu morcovul… zice ea radiid cand pune mana pe bani. Privind mai atent pe taraba vad marar, patrunjel, ardei, rosii… Ma decid sa o mai trag de limba sa vad ce mai gandeste si sa mai cumpar cate ceva.
-Esti de treaba si o sa cumpar de la matale de toate asa cate putinel…
-Da, sa iei de la mine ca eu sant buna la suflet si mai las si eu fara TVA… O simteam cum imi intra in suflet cu ochii aia patrunzatori ai omului de la tara. Oftand, scoate de sub taraba produse mai prospete continuand sa-mi zambeasca complice. Intre timp pe plasma informativa apare chipul lui Videanu, declarand nu prea am inteles ce, ca se ceratau doi soti lanaga mine de la niste patlagele. Pocnise punga si bietele se dadeau de-a dura printre piciorele trecatorilor. Babuta mea isi pironeste ochii pe tv., parca incordandu-si auzul la maxim.
- Ptiuuu, bata-l sa-l bata, uite-l si pe asta cu bordurile… asta maica a pus bordurile precum papa de la Roma coroanele….cate trei….Ma uimeste ....o privesc zambind si hotarat s-o incui o intreb:
-Da de Igas, de Funeriu, de Udrea ai auzit ????.... Atat mi-a trebuit … O privesc mirat cum isi schimba culoarea fetei precum un cameleon. Isi trage cu nadejde aer in piept. Au, i-o fi rau zic si dau sa o sprijin, cand incepe ca un vulcan..
-Se vede maica,nu prea le stii matale de loc….Igasu ala de care spui a ajuns din branconier ministru dus de val,Funeriu e copilutul care se pricepea la trucaje si monturi,de aceea il poreclesc astia Pixelul albastru….El e nevinovat saracu ,nici macar Bacu nu-l are.
- Apai de nebuna aia de Lenuta cu frunza ce sa mai spun…ca de-mi dadea mie 10 euro ii dadeam frunze sa se acopere toata inclusiv ugerul ala de-l purta balanganind pe sub nasul pofticios a lui Base. Ma crucesc privind inprejur sa vad daca mai aude cineva.Bag la desaga de toate,bucuros ca negocierea a fost superba.Aveam bani de bere,mai invatasem cate ceva de la batranii nostri care inca mai au puterea de a gandi si analiza simplu evenimentele ce curg mereu, mereu pe plasma binefacatoare. Nu se poate sa stie tot imi zic si-i arunc ultima provocare:
- Da de referendumul asta, ce zici matale?...
-Ce sa zic maica, trebuia de mult….de mai ramane asta ne jupoaie mai rau ca ceasca, mai inchide ceva spitale ca europenii au nevoie de doctori, scoli ca si asa produc tampiti cum e fetita lui plina de esece. Deci tu sa ma asculti ca sant femeie batrana si eu stiu ce vorbesc. Sa te duci si sa-l trimiti inapoi la barcutele lui de carton ca de altele nu mai avem. Era ceva super si ma simteam mai destins. Reusise sa-mi raspandeasca nehotararea. Halal femeie, imi zic, pacat ca-i ofilita de munca ….
-Zi-i cat mai trebuie sa dau..
- Rosii, ardei, castravetii - doispe lei si mararul cu patrunjelul doi lei… deci paispe lei, ca leusteanul ti-l dau bonus de fidelitate maica. Imi venea sa o pup. As fi facut-o, zau, dar elimina nebuna niste gaze de sist de nici furnicile nu indrazneau sa-i calce teritoriu. De, miros neaos de la tara, de vite,de pamant si posturi indelungate. Dau banutii, imi iau respectos la revedere cu promisiunea ca voi lua tot de la ea, bineinteles cand voi mai primi pensia si daca voi ajunge pana atunci. Pasii mei erau acum mai hotarati si grei sub povara plaselor, insa sufletul meu zbura la terasa din colt,cu umbra deasa, bere rece si inginerite chelnerite. Aveau niste forme de te faceau sa stai cu nasul in bere pentru a nu inghiti in sec. Privesc ceasul sa-mi pot pregati startul spre maison. Canicula ma cuprindea din toate partile si berea din gat iesea direct pe frunte in broboade de sudoare. Am baut si banii de taxi iar acum depanam indarjit drumul inapoi.Ajung acasa in sfarsit,sotia intrerupe pentru moment feisbucul, imi arata zambind doua lighene de pastai ce trebuie curatite. Trecuse o matusa de la tara pe la noi.
Berea coboara in talpi si sangele mi se urca in cap.Imi vine sa-i bag nitel mana printre moate dar nu incerc ,stiind cat sant de scumpe si mai ales ca tot eu voi fi cel care trebuie sa dea despagubiri. Ma asez jos pe un taburet trist.Cuprind o pastaie si culmea,bucurie mare….
-Uite mama au ata, nu sant bune de conserva….ah scap mi-am zis….
-Lasa mai ca si tu ai avut si ce n-ai mers…si-o umfla rasul…..nu chiar toate au si ai timp destul…
Ce greu e sa iubesti ma gandesc.O vad ca dispare lin spre calculator cu o inghetata in mana.
Resemnat incep a curati la pastai si constat ca avea dreptate. Nu toate aveau ata. Mai spre seara cand aproape sa termin o vad ca vine toata numai zambet.
-Hai, lasa Constantine, cred ca esti si tu putin obosit… treci si mananca... Imi aseaza in fata o salata de varza cu morcavi si doi cartofi fierti… deh, regim, seara… inghit cu noduri gandindu-ma la babuta din piata. Incet, tacticos termin, spun frumos sarut mana pentru masa si dau sa-mi iau vant spre televizor. Barsti, degetul ei imi arata ghiuveta si vasele de spalat si cescutele in care bausera ea si matusa ei cafeluta. Da, era semn ca ziua se sfarsise si de acum pot sa ma dezmat la tv. Termin rapid de spalat si cand sa fug la visul meu, o vad cu un rubiniu in mana, aburind de rece si-ntr-un neglije ce ma scotea mereu din minti UF… parca vedeam formele ale nebune, bronzate in dimineti, ce-mi cheltuisera niste pasi aiurea. Era toata numai zambet si chiar inchise feisbucul. Oboseala pleaca urgent curgand printre sanii ei inca superbi… Al dracu, cucos, canta dimineata, sotia imi pune alt biletel in mana acum pentru moll si-mi zambeste ca si ieri…
Oare mosul babutei cum o fi paralizat???

Un comentariu:

  1. Pelerin la ruinele unor amintiri, cu amestec de vise din epistole şi mesaje ce vin să îndulcească teama, patima, resentimentul, nehotărârea... Se lăsa exploatat, înainte de răsărit, pentru a fi sigur că nu va găsi calea spre păcat...
    Şi atâtea stări, reacţii, vizavi de femeie, de politici, de oameni... Şi ei sunt aleşi, nu întâmplător... Impulsurile s-au demodat, privirea este mereu critică, femeia şi-a pierdut gustul; „biluţa”, plină de nebunii, încă selectivă, cu porniri virtuale, o transferă în propria cronologie... Îi place să se târguiască, să iscodească; doar respect pentru „palmele crăpate de munca pe care mai zăbovea încă truda ţărânei”.

    RăspundețiȘtergere

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!