sâmbătă, 21 iulie 2012

POMENIREA LUI CONSTANTIN



Sus in deal la tintirim
Pe cararea de lut moale,
Se tot duc femei si vin,
Cu ulcele de sarmale.

Cu papuci de lac o doamna
La deal canonea si ea,
Somul sa-i aline-n toamna
Celui care-l pomenea.

Leganandu-se de sale
Sub a plaselor poveri,
Ducea oala de sarmale
Celui ce-a murit mai ieri.

Si incet de tot ajunse,
Mai cu lacrimi,mai oftand,
Iar povara o depuse
La margine de mormant.

Dadu drumul la desaga
Incepand sa impartesasca,
Pachetelele cu spaga,
Numai ca sa-l pomeneasca.

-Cum se face Constantine
Ca ma gadilesti si-aici??????
Vocea din eter ii spune:
-Hei cucoana nu tie bine???
Stai pe-o tufa de urzici.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!