joi, 26 iulie 2012

SLUGA LA STAPAN



Canta in zori mandra voiara
si prin lumina lunii chioara,
zarii poteca inspre moara
cum trei carari isi desfasoara.

Duceam samanta de Olimp
in sacii peticiti de timp,
sa macin focul meu aprins,
samanta florilor din vis.

Mai luasem eu in batatura,
de la stapan un cap in gura
si-un vajnic sut am luat in spate,
ca n-am plecat mai de cu noapte.

Ca puiul nu l-am rumenit,
ca lemnele nu i-am cladit
si-i plange trista langa tinda,
muiera lui mereu flamanda.

Mai beau un gat, n-am ce sa fac.
pe boi chiar nu vreau sa-i mai bat,
sa-mi traga carul prin noroi
cu-a mea samanta de nevoi.
..............................................
Dar dupa mandrul macinat,
spre seara cand ma-ntorc in sat,
am gand stapanului sa-i spun
ca vreau pe el sa ma razbun.

Constat ca hatrul e plecat,
cu alta mandra de prin sat
si sa-mi descarc durerea,
I-am calarit aprig muierea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!