duminică, 29 iulie 2012

TĂCUT ÎN CRÂŞMĂ….



Tăcut în crâşma mahalalei mele
La-întunecata masă, dintr-un colţ,
Pierdusem noţiunea amintirilor
Şi din fiecare pahar beam
Prea plinul ochilor tăi.
Aburii bahici mă purtau,
Plutind flămândul nesaţ,
Peste grădina Edenului
Veşnic înflorit în inima ta.
Tu, zâmbeşti pierdută-n eter
Îmcălzindu-mi beţia cu vise,
Ameţindu-mă cu flori de crini,
Dar, eu, continuam să beau,
Stele după stele sub mantia ta.
Crâşmarul mai pune o cruce,
La contul cu vise şi-mi aduce,
Un ultim pocal de clipe dulci
Ca un nectar al inimii tale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!