luni, 9 iulie 2012

TE-AŞTEPT, IUBITO!



Te-aşteaptă parcul amorţit,
Şi eu pe-o bancă aţipit,
Te-aştept, iubito, să mă chemi,
Sant călător prin alte vremi.

Eu voi veni în mare goană
Făr' de păcat, făr' de prihană,
În poale capul să mi-l pun,
Să mă alinţi ca pe-un nebun.

Te-aştept, iubito, iar să vii
Să-mi calci aleile pustii,
Când lumea toată o să doarmă
În simfonii de rece toamnă.

De-o fi să mor în clipa asta
Pe umeri voi purta năpasta,
Pe fruntea mea cununi de spini
Vor plânge urme de lumini.

Nu vom mai fi ca doi străini
Ţi-oi lua poverile de vini,
Şi-om coborî în clipele de ieri
Cu calde lacrimi de tăceri.

Te-aşteaptă, umbre-nţepenite
De raza lunii încălzite,
Pe banca noastră, mai aştept
O clipă să te strâng la piept…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!