vineri, 31 august 2012

UMBRA DE NOR



Umbra mea mai paseste-un amurg
Si norii lui reci ma gadila-n frunte,
Pe fata am riduri si izvoarele curg,
In steiuri ascunse,in ceturi de munte.

Poteca-i pustie,ascunsa-n lumini,
Pazita in fosnet de frunza cea rece,
La galbena luna mereu iti inchini,
Speranta tacuta in visul ce trece.

Pasesc fara voie in umbra din noi,
Tu mai rabzi povara iubirilor mute,
Ne nastem in noapte incet amandoi,
Si dansam intre stele tangouri tacute.

Pe sani iti mai curg saruturi fierbinti,
Si pe copse mai porti fiorul cu dor,
Sa vii sa ne nastem in noapte cumunti,
In umbra de-amurg sa fim iarasi nor.

PORT INCA FIORI



Port pantec de fiori,
Care mai naste fluturi,
Tu zana mea de flori,
In zori mereu ii scuturi.
Ma faci sa vad mirese
Ce fecioria-si plang,
Sub raza ce le tese
Tacutii pasi prin crang.
Ti-ascunzi privirea lasa,
In ochii care plang,
Eu te cuprind in plasa,
La piept mereu te strang.
Pe coapsa ta fierbinte
Am sa depun sarut,
Pecetea fara minte,
Un altfel de-nceput.
Am sa te urc in stele,
Asa cum ai cerut,
Sa-ti daruiesc inele
Pe visul ne-nascut.

joi, 30 august 2012

LUNA ALBASTRA...




Peste noapte umbl-un nor
In lumina lui vioaie,
Incarcat,cuprins de dor

Varsa lacrima de ploaie.

Din inalturi il provoci
Cu luminile-ti curate,
Il imbratisezi si-i storci
Clipe de eternitate.

Cu albastru tu esti plina,
Taciturn marsezi pe cer
Si-ti arunci cate-o lumina
Peste geamul meu stingher.

Peste note treci alene
Si ca le strivesti nu stii,
Sant tacute,nu te teme
Vise moarte-n galaxii.

Inca-o data mai coboara
Printre vise,printre soapte,
Din inalt si ma-nfioara
Si te-oi saruta in noapte.

Am sa trec pe langa tine
Asa cum ar trece-un astru,
Plin de lacrimi si suspine
Te voi saruta albastru…

miercuri, 29 august 2012

IUBIRI DIN VIS



Iubita mea din flori de tei
Sa vii in noapte sa ma iei,
Din pragul visului ne-zis
Pe care parca l-am ucis.

De ai pe suflet un temei
Curat din florile de tei,
De simti ca zau te doare,
Ingroapa-ma in mare.

Culege-ma cand sufar
Pe-o balta langa nufar,
Cu apa rece, cristalina,
Ca o aghiazma fina.

Sa ne parundem amandoi,
Cu umbre moarte de zavoi
Si sa-necam in noapte,
Poveri tacute-n de soapte.

Cu sanii iar sa ma rasfeti,
In blande,calde dimineti,
Prin visul ce nu v-a zbura
In aburi calzi,de la cafea.
Constantin Cristescu

NEBUNUL DIN NOR



Sant nebunul din nor,
Ce-ti bate-n fereastra
Si-si plange-un fior
Cu lacrima noastra.
Sant nebunul ce zboara,
Peste cer fara ceti
Si-ti lasa povara
Pe ochi dimineti.
Prin sanii tai curg,
Cuprisuri de-amurg.
Cand buzele tale,
O doina de jale
Si-o canta cocosii
In macii tai rosii,
Eu plang un adanc,
In roua de crang
Si-astept iar visarea
Albastra ca marea.
Cu-a ei largi cutume
Sa ne inece in spume….
Constantin Cristescu

marți, 28 august 2012

SÂNT NĂSCUT



Sânt născut ca să mor
La poarta de dor,
Cu palma-mi întinsă
Iubirii ce-i stinsă.
Să-i pun bob de rouă
Tăiat ros în două,
Ca lacrimi de sânge
Pe suflet ce plânge.
Să-ţi las printre nori
Mângâiere de flori,
Cu-aromele lor
De dulce fior.
Ostatic în stele,
Legat între ele,
Ascuns după lună
De lumea nebună.
Ţi-oi aşterne pe cai
Lumini în văpăi,
Ce-or curge de sus
De unde-s ascuns…
 
 Constantin Cristescu

COPILĂ NEBUNĂ



Copilă nebună, ce în noapte zâmbeşti,
Lumina de lună în dar să primeşti,
Te-nchină tăcută la mândrele astre,
Şi-neacă privirea în mările-albastre.

Coboară din munte la poale de dor
Şi-alunecă-n lacrimi prin rece izvor,
Cristalina răceală să-ţi curgă din nor,
Pe umbra-mi tăcută stârnind un fior.

Copilă nebună, ce în noapte zâmbeşti,
Sărută-mi iubirea pe care-o cerşeşti,
Sărută-mi în noapte tăcut rapsodia,
Şi-atunci, draga mea, îmi scot pălăria.

Te-oi strânge la piept în nopţile reci,
Rătăciţii tăi paşi de prin alte poteci,
Cu sânii de nopţi pe ochi să mă cerţi,
Ţi-oi cere iubito atunci să mă ierţi...

TU NU ŞTII



Tu nu ştii cine eşti,
Tu nu ştii cine sânt,
Tu mai crezi în poveşti,
Eu sânt doar pământ.
Eu nu ştiu dacă vii,
De unde te-ai dus,
Prin rânduri de vii,
În seri cu apus,
Să mă măngâi pe suflet,
Să-mi trezeşti insomnii,
Să mă calci fără cuget,
Prin visele mii,
Nu mai ştiu de trăieşti
Pe-universul astral,
Ştiu că nu mă iubeşti,
Adânc şi-abisal.
Cum eu te iubesc,
Din suflet fărâmă,
Sânt bobul de rouă,
Sânt bot de ţărână...

Constantin Cristescu

luni, 27 august 2012

BEREA, USTUROIUL ŞI CULTURA

 
Neata dragilor. M-am trezit cu ochii besicati in cap de visele noptii si cu o durere de bila rebela. Chinurile facerii pentru evenimentul de la Memorialul Ipotesti nu-mi da pace si voi purcede la drum si astazi. Totusi sant bucuros.Am gasit intelegere peste tot pe unde am fost chiar si pe la cei care au participat la Festivalul Berii de la Botosani. Inca de la prima toneta am fost sponsorizat cu un pahar de bere pe care insa nu am avut unde sa o depun in timp si care in nesimtirea ei, a doua zi imi intorcea nasul de sub tufa jumatate ofilita. Probabil in timp se mai oprisera si alti binefacatori pe langa tufe stiid ca seceta e mare. Am oferit cu eleganta un volum babutei mele de la piata, care spre bucuria mea a hotarat ca trebuiesc promovat in stilul ei si mi-a oferit o cununa de usturoi neaos de Copalau, singurul usturtoi bio romanesc. Ce sa spun, hamsii inca dadeau din coada,micii erau chiar mi
ci, carnatii si alte produse incarcate emotional cu doze superbe de colesterol
Aveam nevoie de sponsori si trebuia sa umblu. Basca, mai aveam si concurenta, o maicuta numai buna,care si ea recita o poveste bine invatata. Dupa o zi chinuitoare de caldura si arome diferite ce-ti intorceau nasul din loc ,am reusit sa adun superba suma de 137 de roni. Na, belea zic si ma gandesc totusi ca mai sant zile pana la eveniment. Cuminte am daruit si eu maicutei 7 roni sa ma treaca in caietelul cu pacatosi. Ea cuminte si cu ochisorii jucand de bucurie imi restituie doi inapoi sa o trec si eu arta. M-am ales cu besicute la picioare ca niste margelute, doua castronele de lut original si zambete de peste tot. Inceputul este facut, sant bucuros.
Mai am pastile de inima pentru inca o saptamana si in rest e bine. Seara am feost recompensat de iubita cu un sarut dulce ca pe timpurile tineretii, dar pe care nu-l trec la sponsorizari de-al dracu ce sant. Lipsesc de pe net doar pentru acest eveniment care se anunta a fi supeb si cu oameni de seama.
Va pup si imbratisez pe toti.

miercuri, 22 august 2012

NEBUN DE CLIPE



Nebunul clipelor uitate
În trei minute de-amăgiri,
Să-l porţi în suflet cu păcate
Şi de-o muri să nu te miri.

Să-l porţi în clipa ta uitată,
Curat în simţuri şi-n simţiri,
Ca boarea marii revărsată
Pe-un univers de ne-mpliniri.

Sânt doar nebunul care strânge
Cu umbra caldă de pământ,
Din paşii tăi o aromă care frânge,
Iubirile tăcute de cuvânt.

Nebun al clipelor uitate,
Nebun al clipelor din alte zări,
În sânii tăi am să rămân o noapte,
Şi ţi-oi iubi tăcutele cărări.

marți, 21 august 2012

ÎN URMA TA



Apusuri mai cadeau in urma ta,
In nopti mureau faramele de umbra,
Lumini de luna mai scaldau in ea,
Cuvintele ascunse-n soapta sumbra.

In urma ta paseam mereu tacut,
Strangand din roua lacrimile noastre,
Le crosetam in visul ne-nceput,
Si-l aruncam in zarile albastre.

In umbra ta isi plang tacerea norii,
Prin dansuri de lumina obositi,
Cu brate nevazute ma cuprind fiorii,
Iti strang la piept doar pasii rataciti.

Constantin Cristescu

duminică, 19 august 2012

DIMINEŢI



Am înebunit dimineţi
Cu povara viselor ucise,
Răsfirate pe aşternutul

Alb al nopţii pierdute.
Visele se rostoglesc
Ca nişte mingi de foc
Despărţind raze de lumină,
Sub cântecul privighetorii.
Ai fugit ruşinoasă
Căutându-ţi un alt apus,
Lăsându-mi mireasma ta,
În aşternuturile pustii.

BALADA LUI CONSTANTIN CRISTESCU

http://www.youtube.com/watch?v=mOiphsXsX3k&feature=share

Melodie primită în dar de la prietenii superbi: Silvia Bya Urlih, Traian Chiricuţă şi Ioan Mihnea pe meleaguri eminesciene la Ipoteşti-Botoşani.

ŞTIRI NOI



Se-ntâlniră la o masă
Într-un bar mizer şi gol,
Doi bărbaţi plecaţi de-acasă

Care consumau alcool.
- Ia, te rog, să-mi spui vecine,
Da, te rog, să iei şi loc,
Fiindcă tu le ştii mai bine
Noutăţile din bloc.
- Bag-o bere şi-am sp-ţi spun
Ce este mai nou în scară,
Da, puţin să mă adun,
Că sânt ameţit de-aseară.
- Ştii, cucoana, de la patru?
Aia cu un ochi de sticlă,
Ce şi-a otrăvit bărbatul,
Cu sirop de levănţică?
Acuma trăieşte moca,
Vine seara un brutar,
Şi-i frământă noaptea coca,
Pleacă dimineaţa iar.
Aia scumpă de la trei,
Ce ne provoacă fior,
Zăngănind a sale chei,
Cred că are vibrator.
A ta cred e liniştită,
Ori nu prea are cătare,
Un postaş mai trece cică,
Să-i mai pună o scrisoare.
Aia care stă sub noi,
- Ce râzi ca un băieţan?
Ho bă, la etajul doi,
Are un electrician.
Doamna nouă care şade,
Prima-n dreapta la parter,
Vizite îi face-un bade,
Care cred că e şofer.
- Gata băi, m-am săturat,
Zău, nimica nu mai spune,
Trăiesc toate la pătrat,
Da şi-a ta mai face glume.
- Cum poti zice-aşa, vecine?
Ştii a mea are maşină,
- Las’ că ştii şi tu ca mine
Ce e pană de benzină.
Ieri era într-un atelier,
Lângă care-i coafeză,
Şi-o lucra un tinerel
Prin cutia de viteză.

HAI SPUNE-MI



Hai spune-mi iubito, că-ţi place cum plâng,
Păşind peste noapte, prin roua din crâng
Să-mi canţi tu prin astre etern simfonia

Tăcut să te-ascult şi să-mi scot pălăria.

Aleargă la mine călcând doar pe stele,
Să-mi aduci curcubee, să ne facem inele,
Sub umbra de lună, hai să fim numai noi,
Prin boare de vânt, prin picuri de ploi.

Hai spune-mi iubito că-ţi place cum plâng,
Când umbra îţi cade pe piept şi o strâng,
Cu trudnice palme ce-şi plâng înc-un dor,
Tu, tăcută, te-ascunzi sub stânci cu izvor.

Aleargă prin ceaţă păşind peste norii,
Ce-şi lacrimă ploaia, născând iar fiorii
Iubirii din noapte prin cuvintele zise ,
Deschide-mi, tu, poarta către vise ucise.

Hai spune-mi iubito că-ţi place cum plâng,
Pustiul din mine prin tăcerea de crâng,
Te-aştept să alergi şi în noapte să-mi vii,
Să-ţi mângâi, iar sânii de iubire pustii.

sâmbătă, 18 august 2012

Memorialul de la Ipoitești.16.08.2012


 http://www.youtube.com/watch?v=oGQRKbZU57U&feature=youtu.be

Muzică și versuri Traian Chiricuță
Memorialul de la Ipoitești.16.08.2012.
Festivitatea de decernare a premiilor naționale ale revistei DOR DE DOR, revistă fondată și patronată de scriitorul Marin Toma

IN GARA MEA



In gara mea pustie, cum spun doar unii,
N-opreste nici un tren si cresc petunii,
Tacute pietrele mai ard in soare naluciri,

Mai picura pe inimi norii povara de iubiri.

Stau linii de cuvinte, departe sa ma duca,
Pamantul de picioare cu umbre ma apuca,
Captiv incet m-or face lumini de asfintit,
Tu fugi mereu departe, desi nu te-am mintit.

Ramas pe banca rece, sub lacrima de nor,
Privirea-mi te-o petrece in trenul tau de dor,
M-oi duce-n universuri cu alte primaveri,
Las bancii mele-n gara tacerile de ieri.

IUBIRI MOARTE



Dau drumul noptilor sa curga
Peste oceanul plin cu amintiri,
Apusurile toate au sa planga,

Cu lacrimi seci, tacutele iubiri.

Oceanul meu cu-adanc de lacrimi
Isi poarta valu-n spume inutil,
Ma cerne lutul incarcat de patimi
Si inima mi-o cere un suflet de copil

Chitara-si lasa notele cu sange,
Pe trupul tau e palma mea trudind,
O mangaiere care inca plange,
Iubirea ta tacuta,dar... mintind.

De mai zambesc in asta lume,
Sant doar caricatura de moment,
Taceri ascult pe valul plin de spume,
Dar la iubiri mereu sant repetent.

Tu strangi la piept inca o umbra,
Eu sant prin astre umilul calator,
Chitara ta-si mai canta inca sumbra,
O simfonie din iubirile ce mor.
 

vineri, 17 august 2012

IMI PLANGE GOL

http://www.youtube.com/watch?v=nOLdkn9BH1k&feature=youtu.be

Imi plange gol paharul intr-o seara,
Pe fundul sau o lacrima de amintiri
Si-a inecat amurgul sau in vara,
Pe-adanc de vise ce plateau iubiri.

Doar eu cu Bachus judecati la bara,
Ne plangem roua-n albii ghiocei,
Paharul poarta-n suflet o povara,
De-a fi iubit tacerea din femei.

Ne cearta luna care mut straluce,
Inlantuiri de umbre in frunzele de tei,
Din trupul meu un suflet cald se duce,
Spre-aduncul de ocean din ochii ei.

Sant umbra rece, vinovata de lumina,
Ce mai saruta-n noapte ,aromele de tei,
Paharul plange gol, romantele suspina,
Si-oi mai iubi in timp tacerea din femei.

Constantin Cristescu

joi, 16 august 2012

SĂ-MI VII, IUBITO



Să-mi vii, iubito,
Să împărţim o lacrimă,
La margini de apus

Când noaptea
Ne înfăşoară în vise.
Să ne cuprindem
În umbre de nor,
Ascunzând goliciunea
Frământărilor noastre.
Să-mi vii, iubito ,
Să dansăm călcând
Pe fiecare stea
Din universul nostru.
Să-mi vii, iubito,
Mai am de adulmecat
Un ecou de tăceri
Ascuns între sânii tăi...

miercuri, 15 august 2012

Unde a apărut şi a încântat auditoriul Constantin Cristescu?

8 august 2012 la primul eveniment Poarta către TINE "O mână întinsă ARTEI" -  Centrul Cultural Piteşti spaţiul expoziţional Casa Cărţii

http://www.youtube.com/watch?v=6hNbazG6uos&feature=plcp




Sala de lectură a Biblotecii Judeţene din localitatea Piteşti a judeţului Arges

http://www.youtube.com/watch?v=Yo7r6knhJIk&feature=context-cha

Mulţumim, Constantin Cristescu pentru efortul depus de a călători atâta drum spre a deschide Poarta dumneavoastră către noi!

Sabina Laiber


Picuri de lumină



Mai cad, în noapte, picuri de lumină
Şi universul e atâta de tăcut,
Tu lasă-ţi, lună, raza ce se-nchină,
Plângând tăceri pe frunzele de nuc.

Tu curgi prin universul fără vină,
În ochii mei, stă visul nenăscut,
Tu treci, în noapte, lăcrimând senină,
Şi simfonii îţi cânţi prin frunzele de nuc.

În pieptul meu, mai simt că este vie
Iubirea mea, cătându-şi altfel de-nceput,
Te-oi aştepta, mereu, la masa mea pustie,
Lumini să-ţi plângi prin frunzele de nuc.

Mai cad, în noapte, picuri de lumină,
Prin stele, curge încă universul mut,
Te-oi aştepta, mereu, să te cobori, senină,
Să te sărut, umil, sub frunzele de nuc.

Constantin Cristescu
Târgu-Jiu
10-12 august 2012

AM PLECAT



Am plecat, iară, de-acasă
Să împart mici poezele,
Inima, zău, nu mă lasă
Mă gândesc la vecinele.

Le-am lăsat în părăsire
Nici măcar n-am spus,
Că am să caut fericire
Doar de munţi supus.

Zile trec şi se înşiră
Peste inima-mi plecată,
Vecinuţa mea umilă
Plânge că-i ne-alintată.

Repede mă-ntorc acasă,
Să o mângâi peste tot,
Sânt boemul ce nu lasă
Mândrele să facă bot.

Eu băiat frumos, cuminte,
O simt cum se pedepsea,
Fără lipsa de cuvinte
Se culcase pe podea.
 
Constantin Cristescu

marți, 14 august 2012

RENAŞTERE



Se redeşteaptă în mine copilul târziu,
Prin clipe mai zboară un cânt de pustiu,
Pe fruntea mea cade lumina de soare
Şi ochii mi-ascund nesecate izvoare.

MĂ biciuie vântul sub greul meu nor,
Când neştiute făpturi, mă scot în décor,
Nebunesc am uitat în chip nefiresc,
Să dărui un zâmbet, să simt că trăiesc.

În braţe de prieteni luceam întuneric,
O lacrimă joacă în ochiul meu sferic,
Călătorul prin umbre cu sufletul blând,
Nevoiaş de iubire şi frumos de cuvânt.

Mereu al vostru, voi fi călătorul prin vise,
Actorul tăcut ce calcă peste lacrimi ucise,
Să-mi fiţi lângă suflet iubitori de cuvânt,
Până-oi fi iarăşi doar un boţ de pământ.
 
 Constantin Cristescu

luni, 6 august 2012

DOR STRĂBUN



Iubim aceleaşi file de istorii,
Iubim şi amintirea de străbuni,
Ne-au arătat cât sânt de buni.

Purtându-ne pe val de glorii.

De sus, din ceruri mai oftează
Şi ne privesc prin porţi de dor,
Înfăşurate-n mândru tricolor,
A noastre inimi mai visează.

Îşi varsă lacrimi pe sub nor,
Iubiri de neam să înverzească,
Trecut în lumea lui cerească,
Al meu străbun ce-i călător.

Ne închinăm doar un moment
Şi flori de câmp mai strângem,
Noi prin cuvinte calde plângem,
Şi le-aşezam sub monument.

GPS-ul…



În miez de noapte plâng iubiri,
Trecute-n calde amintiri,
Cuvinte mor încă ne-scrise,

În perna mea cu albe vise.
Morgana fată îţi petreci,
Tăcuţii paşi pe-alte poteci,
Cântându-ţi printre şoapte,
Tăcute note-n noapte.
Te caut fără de-nţeles,
Dar n-am, iubito, GPS... :))

sâmbătă, 4 august 2012

POAMĂ ACRĂ



Peste dealuri cade toamna
Pe livezi, grădini, cărări
Şi ne-aduce ca o doamnă,

De toate pentru cămări.

Prin grădini e mare zarvă,
Toţi culeg de toate cele
Aşezându-le cu grabă,
În cosârca de nuiele.

Eu mai oboist de şale
Încerc să mă mişc vioi,
Culegând ciorchinul care
Face vinul în butoi.

Mai culege lângă mine
Soacra mea un pic posacă,
Toata poama-i cu dulcime,
Numai ea …o poamă acră.

BLESTEMUL UITĂRII



E noapte de ceaţă, de frig şi pustiu
Mă scutur de vise, mă mir că sânt viu,
Ecoul tăcerii mă-ndeamnă să-l chem,

În clipa din urmă să-ţi fie blestem.

Mi-i vocea pierdută şi nu pot să cânt,
Cuvinte-ofilite mai cad pe pământ,
Se-nchid porţi de vise pe rece mormânt.
Le strâng într-o foaie, boţindule-n ghem,
Pe inima-ţi rece să le scriu, zău, mă tem,
Că-ţi rămâne uitarea trecută-n blestem.

În juru-ţi sinistru pereţi-or fi goi,
Păianjeni vor ţese o pânză pe noi,
N-am putere să strig,înapoi să te chem,
Tu, suflet, pierdut în eternul blestem.

COLŢ DE SUFLET



Am evadat puţină lumină,
Prin gratiile nopţii
Ce-mi purta încă naivitatea

Şi inocenţa copilului,
Nenăscut, încă, în dimineţi.
Încă mai levitez neantul,
Dormind somnul lunii,
În timp ce viaţa mea
Trecea tăcută, fără zgomot,
Ducând cu ea iluzii pierdute.
Visele rămâneau atârnate
În colţuri de suflet,
Liniştitor de reci şi pustii.
Mai adulmecam infernul iubirii,
Cu nări fremătând de fiori.
În ochii mei închişi,
Pe locul lacrimilor uscate,
Izvora bucuria din suferinţă,
Plăcerea din durere şi
Singurătatea mută, însă,
Niciodată un plin de fericire.
Şi, culmea, în jur
Totul mirosea a crini.

ULTIMA LACRIMĂ



Ultima lacrimă
Înţepenise sub
Pleoapa întredeschisă,

Ochii mei, mai căutau
Umbrele noastre
Rămase tăcute
Peste luminile reci.
Am să ţi-o dărui
Cu dorul amintirilor
De primăveri.
Sânt celălalte lacrimi,
Înşirate în dimineţi
Ca rotunde izvoare de rouă,
Menite să-ţi scalde paşii
Spre noi universuri.
Tu alergi desculţă
Peste fânul cosit,
Dăruindu-mi altă
Dimineaţă de zâmbet.

EXPLICAŢIE



O duduie parvenită tot morocănind din glas,
Îşi târă de mână o fiică pe-o potecă spre oraş.
Trece-ncet pe lângă ele o băbuţă mai posacă,

Spre oborul de-animale, că voia să vândă o vacă.

Apoi trece-un car beteag scârţâind roata-n ecou,
Îl târa mergând alene, fără interes un bou,
Şi avea legată-n urmă o viţică şugubeaţă,
Hotărâse bietul moş că vrea să o vândă-n piaţă.

Strâns cu lanţuri între coarne şi cu o verigă-n bot
Trece-un taur pufăind cu vreo cinci ţărani cu tot.
În mintea de feţişoară se născu-se o dilemă,
Cum de toate par la fel, dar au alte nume-n schemă.

Hotărâtă ca să afle un răspuns mai pertinent
Ceru măsii să-i răspundă scurt, concis şi elocvent.
- Te rog, mamă, tu, explică, ce e bou, taur, viţică,
Fiindcă toate sânt la fel cu văcuţa hamesită.

Se gândeşte, biata mamă, să-i răspundă pe-nţeles,
Să-nţeleagă, biata fată, să nu dea în viaţă greş.
- Vezi tu, fată, eu sânt vaca şi pe voi vă îngrijesc ,
Zi de zi te duc la şcoală, îţi dau lapte şi muncesc.

- Vezi tu, ală care trage ditai carul prin noroi,
Ală-i tatu, bou ce-aduce mai de toate pentru noi...
Este simplu de-nţeles şi-o să ştii şi tu acu,
Tu eşti scumpa fata mamii şi viţica eşti chiar tu.

- Înţeleg, răspunse fata cu privirea-i zâmbitoare,
Taurul mai rămăsese ca răspuns la întrebare
- Asta-i un secret, fetiţo, zice masa cu temei
Taur bun e nenea ală, ce stă la etajul trei.

vineri, 3 august 2012

AM SĂ LAS



Am să zbor un fior
Şi-am să cânt
Bătaia de vânt

Ce-aduce un nor.
S-ating am să-ncerc,
Ca o salcie-n mal
Bătaia de val
Şi-universul din cerc.
Încet am să plâng,
Simfonia de toamnă
Bîtrâna de doamnă
Cu roua de crâng.
Moştenire-am să las,
Poveste ne-zisă
Cu rima ucisă
În fiorul din glas.
Am să fiu univers
Printre stele hai-hui,
Tu la cap ai să-mi pui
Două rime şi-un vers.

Lansare carte a lui Constantin Cristescu a poemului de poezii "Prizonier printre clipe" la Piteşti - judeţul Argeş în data de 8 august la Centrul Cultural

O DIMINEAŢĂ


Porţile nopţii se închid
La bătaia zorilor,
Lăsând în eter vise încătuşate.

Ciocârliile sparg liniştea
Dimineţilor cu triluri
De zbor, deasupra
Marginilor de orizont.
Soarele-şi prăvale
Podoaba de raze,
Peste crinii adormiţi,
Încă sub bodoabe
Cristaline de rouă.
Bătrânul şoim de sus,
Îşi ascunde ţipătul
De luptă sub ultimul nor.

CLIPE ALERGÂND



Cu fiece clipă ce trece
Fugindu-şi fărâme de timp,
Liniştea şi pacea coboară,

Tăcerile din suflet
Peste liniştea minţii.
Fluturi cu amintiri
Împovăraţi de greutate,
Poposesc pe inimi,
Unde praful uitării se
Aşează magic de încet,
Acoperind speranţe.
Lipsa de iubire
Ascunde cioburi de dor,
Peste clipele alergând.

miercuri, 1 august 2012

MAI SÂNT INIMI



Mai sânt inimi care zboară,
Cu aripi prin caldă vară
Peste turmele de nori

Încărcate de fiori.
Mai sânt suflete ce umblă,
Nopţi tiptile fără umbră
Pe cărarea lor de stele
Aruncând vise rebele.
Mai sânt inimi care zboară,
Lunii doar voind să-i ceară
Dimineaţa să se-ascundă,
De lumina ce-o inundă.
Lângă ele vreau să fiu
Inima dintr-un pustiu,
Inima care mai bate
Clipe de eternitate.

ŢEPELUŞ



Cum de-ajungi tu, dragp ţară,
Pe umeri să porţi povară?
Cum s-ajungi, tu, Românie

Înecată de prostie?
Soartă grea, tu, ţi-o blestemi,
Ai rămas ţară de viermi.
Umilită-n tine taci,
Plină doar de ciumpalaci.
Ce-ai ajuns, tu, Românie?
De ce-n inima te port?
Când străbunii mei sub glie,
Se transformă-n praf de mort?
Cum se poate, scumpă ţară,
Tu, care ai fost bogată,
Umilită esti pe-afară,
Din interior furată?
Of, şi cât se răsuceşte,
Bietul ŢEPEŞ în mormânt,
Doamne, zău îl linişteşte,
Fiindcă ţepe nu mai sânt.
Cum se zice-al ţării sfat,
Cei aleşi cu tevatură,
Parcă sânt bătuţi în cap,
Pân' şi ţepele le fură…

VECINE, VECINE



Vacină, dragă vecină,
Tu din noapte faci lumină

Şi fără să ştii matale,
Îmi provoci dureri de şale.
Mă întreb şi greu socot,
Cum la capăt să o scot.
Încet fug de lângă tine,
Da, mă văd alte vecine
Şi-o să dau iar de belele,
Că şi ele-s singurele.
Vor cu toate ajutate,
Ba pe mobile plimbate,
Eu în gând zâmbesc posac
Le ajut n-am ce să fac.
Toate vor, Doamne, ajutate,
Numai la făcut păcate
Şi eu, Doame, le ajut
Pentru asta m-ai făcut.
Da mă fac rău de ocară
Că-s geloase-n prag de seară,
Nici să ies nu pot pe-afară
Şi mă mut în altă scară.

SFATUL



Azi la primarie-n sat
Se deschide mare sfat,
De primarul cel poznas
Pentru vite la imas.
Vine lume de stransura
Ce au vite-n batatura,
Toti incep a lauda
Fiecare vaca sa.
Numai badea Vasalie
Tot zambea sub palarie,
Socotit era un faur
Fiindca detinea un taur.
O lelita mai batrana,
Cu un cojocel de lana,
Spuse tare suparata
Ca vitica nu-i mai fata.
Si ca taurul cel mandru
A sarit-o veri de-a randul.
Sare bade Vasalie,
Rosu tot plin de furie,
De ma crezi maica dement
Ia si-o du in parlament,
Ca acolo-i mai de soi
Nu sant tauri da sant boi.