sâmbătă, 18 august 2012

IN GARA MEA



In gara mea pustie, cum spun doar unii,
N-opreste nici un tren si cresc petunii,
Tacute pietrele mai ard in soare naluciri,

Mai picura pe inimi norii povara de iubiri.

Stau linii de cuvinte, departe sa ma duca,
Pamantul de picioare cu umbre ma apuca,
Captiv incet m-or face lumini de asfintit,
Tu fugi mereu departe, desi nu te-am mintit.

Ramas pe banca rece, sub lacrima de nor,
Privirea-mi te-o petrece in trenul tau de dor,
M-oi duce-n universuri cu alte primaveri,
Las bancii mele-n gara tacerile de ieri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!