miercuri, 15 august 2012

Picuri de lumină



Mai cad, în noapte, picuri de lumină
Şi universul e atâta de tăcut,
Tu lasă-ţi, lună, raza ce se-nchină,
Plângând tăceri pe frunzele de nuc.

Tu curgi prin universul fără vină,
În ochii mei, stă visul nenăscut,
Tu treci, în noapte, lăcrimând senină,
Şi simfonii îţi cânţi prin frunzele de nuc.

În pieptul meu, mai simt că este vie
Iubirea mea, cătându-şi altfel de-nceput,
Te-oi aştepta, mereu, la masa mea pustie,
Lumini să-ţi plângi prin frunzele de nuc.

Mai cad, în noapte, picuri de lumină,
Prin stele, curge încă universul mut,
Te-oi aştepta, mereu, să te cobori, senină,
Să te sărut, umil, sub frunzele de nuc.

Constantin Cristescu
Târgu-Jiu
10-12 august 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!