marți, 28 august 2012

SÂNT NĂSCUT



Sânt născut ca să mor
La poarta de dor,
Cu palma-mi întinsă
Iubirii ce-i stinsă.
Să-i pun bob de rouă
Tăiat ros în două,
Ca lacrimi de sânge
Pe suflet ce plânge.
Să-ţi las printre nori
Mângâiere de flori,
Cu-aromele lor
De dulce fior.
Ostatic în stele,
Legat între ele,
Ascuns după lună
De lumea nebună.
Ţi-oi aşterne pe cai
Lumini în văpăi,
Ce-or curge de sus
De unde-s ascuns…
 
 Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!