miercuri, 1 august 2012

ŢEPELUŞ



Cum de-ajungi tu, dragp ţară,
Pe umeri să porţi povară?
Cum s-ajungi, tu, Românie

Înecată de prostie?
Soartă grea, tu, ţi-o blestemi,
Ai rămas ţară de viermi.
Umilită-n tine taci,
Plină doar de ciumpalaci.
Ce-ai ajuns, tu, Românie?
De ce-n inima te port?
Când străbunii mei sub glie,
Se transformă-n praf de mort?
Cum se poate, scumpă ţară,
Tu, care ai fost bogată,
Umilită esti pe-afară,
Din interior furată?
Of, şi cât se răsuceşte,
Bietul ŢEPEŞ în mormânt,
Doamne, zău îl linişteşte,
Fiindcă ţepe nu mai sânt.
Cum se zice-al ţării sfat,
Cei aleşi cu tevatură,
Parcă sânt bătuţi în cap,
Pân' şi ţepele le fură…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!