miercuri, 12 septembrie 2012

DE-AS FI NISIP



Hai vino si ma cerne din nisip,
Din larimile-albastre ale marii,
Nu ma opun si nici macar nu tip,
De-ai sa m-arunci in albul zarii.

Tacut prin adieri de rece vant,
Am sa plutesc mereu in toamna
Si am sa-ti dau farama de cuvant,
Sa te-ncalzesca draga doamna.

O sa te port in brate printre vise,
Am sa te mangai gingas ca un nor,
Din val pe mal zac spumele ucise,
Pe inima-mi de simplu calator.

Si-am sa te-astept mereu sa vii,
Pasind in nopti pe-aleile pustii,
Sa bem pocal cu visele-argintii,
Iar din nisip sa nastem iar copii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!