duminică, 9 septembrie 2012

RUGINITA



Pe poteca frunza moarta
Se aseaza-n file mii,
Toamna bate iar la poarta
Zarile devin pustii.
Urmele de randunele
Fac poteca inspre stele,
Iar cocorii lasa-n zbor
Mica lacrima de dor.
Imi aseaza pe pamant
Simfonii dintr-un cuvant,
Noaptea creste alburie
Luna pare stravezie.
Peste umbrele de crang,
Unde frunzele mai plang,
Eu stiam ca ai sa vii
Peste vise de copii.
Lasand urme argintii
Peste noi melancolii,
Vara pare ca abdica
Se retrage ratacita.
Te-as iubi la o adica
Daca n-ai fi ruginita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!