duminică, 9 septembrie 2012

ZAMBET DE TOAMNA



Peste zori de zi ce-s albe
Randunele pleaca-n salbe,
Se tot se duc spre alte zari

Parca-n mistice chemari.

Eu raman, inca mai zbor,
Prin poieni pline de-amor
Unde frunze plang in vant,
Fara lacrimi pe pamant.

Eu mai ratacesc prin vii
Dupa struguri argintii,
Sa-i adun si sa-i strivesc
Pana simt ca ametesc.

Cand pocalul o fi plin,
Zau ca tie ti-l inchin
Si de-aceea tu ma lasa,
Sa-ti zambesc,da…de sub masa…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!