luni, 29 octombrie 2012

CIZMA



În apartament pe hol,
Aşezate pe un ţol,
Două rele-ncălţăminte
Se certau fără de minte.
Sclifosită o sanda,
Răsturnată îşi plângea,
Visul care i-a trecut,
Peste vară ne-nceput.
Că speranţa-i este fum,
N-are cum ieşi la drum.
Mai alături un pantof,
Îşi plângea şi el de of,
Că nu iese iar afară,
Cum ieşea în astă vară.
Ba că-i frig şi e-ngheţat,
Că e pus iar la păstrat,
Într-o veche cutioară,
O să stea până la vară,
Cu iubita lui sanda,
O să doarmă-n debara.
Le privea dar fără pizmă,
Îmblănit un bot de cizmă,
-Eu am stat la fel ca voi
Şi-am tot plâns după noroi.

ALTĂ TOAMNĂ


Tăcută-n toamna mea de dor,
Pe-o crizantemă în gradină,
Clepsida-şi curge cald fior
Şi luna-i daruie lumină.
Încălecând pe cer un nor,
Speranţa zburdă-n asfinţit,
Ecou de tropot călător,
În visul care te-a minţit.
Zburând în noapte un cocor,
Făptura vrea să-şi scalde,
Prin univers nemuritor,
Spre alte zări mai calde.
Rotundă tu priveşti de sus,
Cum pomii se dezbracă,
Pe faţa frunzelor ai pus,
O moarte rece,seacă.
Un vis pe-o bancă rece,
Încearcă să adoarmă,
Iubirea vrea să-nece,
Visând o altă toamnă.

duminică, 28 octombrie 2012

DE-AŞ FI DUMNEZEU O ZI


Maimuţoi şi celibatar convins, după vicisitudinile vieţii,mă învârt de mână cu Bachus printre visele care îmi roteau pereţii.Tavanul îmi presează ultimul neuron ce mai avea o fărâmă de luciditate şi eu de frică ţin ochii strâns închişi,încercând să călăresc dorinţele mânate de moş Ene prin negura nopţii.Îmi deschid poarta spre amintiri, să pot adormi liniştit şi legănat de visele ce tropăiau deja prin tigva mea înceţoşată de aburi bahici.Plutesc nebun nici în rai, nici în iad,ci undeva printre nori şi ceaţa nopţii de toamnă târzie.Nu eram singur.
Mai pluteau cu mine prieteni,duşmani,amici,iubite şi alte rubedenii,toţi spânzuraţi în amintirile mele precum stelele pe cer.Eram conştient că reuşisem să mă rup de trup şi să-mi judec destinul cu toate bunele şi relele lui.
Cocoţat pe spinarea unui nor,mă trezesc aruncat printre propriile păcate,în iadul fierbinte a plăcerilor lumeşti,unde Eros îmi arăta mulţumiri şi blesteme, de la sumedenie de femei iubite sau refuzate în clipa mea viaţă.Unele mă priveau parcă, încă dorind să mă sărute cu lumina lunii rotunde pe creştetul alopec,altele scrâşnind din dinţi, mă priveau aruncându-mi taişul negru al nopţii peste sufletul rătăcitor,ca un vârf de lance rece,din care picurau negaţii.Trebuia să-mi asum refuzul iubirilor grase,crăcănate,inculte, ce-mi rânjeau blesteme peste sufletul călător.Câţiva prieteni îi surprind săpându-mi groapa printre nori,în liniştea visului ce prindea contur.Nişte duşmani mai buni la suflet culegeau umbre să-mi construiască o coroană de eternitate.Zâmbesc în somnul meu agitat,căutând să găsesc o altă potecă încărcată de verde,cu băncuţe şi îngeri,aflaţi la hodină.Culmea,chiar reuşesc sa-mi întâlnesc propriul înger,care al dracu, îşi penea o aripă de păcatele mele.Era plin de testosteron şi el,cu început de chelie,negru şi mai avea şi mustaţă.Îmi semăna belitul leit,doar că era ceva mai albinos ca mine.
-Cum de-ai reuşit să te desprinzi suflet nebun de corpul tău împovărat de păcatele lumeşti? Mă trezesc eu întrebat....Nu-i a bună îmi spun.Parcă prea suna a interogatoriu.Totuşi decid să răspund politicos.
-Bai nene înger,nu ştiu nici eu cum am reuşit,da e bine ca te-am întâlnit.
-Se vede că te apasă niscai probleme.Bagă la destăinuri şi poate facem o petiţie la Domnul, poate ţi-o încuviiţa iertarea,sau măcar o parte din ea.
- Apucă şi scrie ceea ce ştii,că tu în loc să mă fereşti de păcate, mai rău mă ademeneai spre ele.Dacă mă apuc eu de scris,te dau în gât la Doamne-Doamne că nu prea ţi-ai făcut datoria şi nu înţeleg pe unde mai scoţi aripa.Abia atunci observ că avea o aripă albă şi una neagră.
-Asta aduce a şantaj Constantine,zice el,slobozind o înjurătură în şoaptă.
-Nu fă pe nebunul,că te-am auzit.Ştiu şi eu să înjur şi-am învăţat aproape tot calendarul,de când mi-am luat maşină, îi spun eu râzând cu poftă.Îl văd îngustându-şi privirea şi căzut în gândire analitică şi profundă.Era măcinat şi el de ceva anume.Nu reuşeam să-mi dau seama ce este,însă parea preocupat nevoie mare.O clipă mă fulgeră gândul că afroditele mele trecuseră şi pe la el,că şi-au traso pe la umbra porţilor de rai sau de iad,pe unde s-or fi întâlnit.Înţeleg şi eu că păcatul e universal precum calgonul, la toate maşinile de spălat.Trupul şi sufletul oricarei fiinţe e sortit pacatului.Până şi florile şi-o trag reciproc,folosind albina pe post de vibrator.Nu înţeleg de ce totul se învârte în jurul unei gauri negre a universului şi a femeii.Poate în altă viaţă voi întelege îmi spun eu în gând.
-Ştii ma gândesc dacă să-ţi spun sau nu........îl aud eu cu voce calmă.
- Zii că tot atâta-i acum.Am văzut că şi pe tine te frământă ceva.Numai spune şi tu mai rapid că ne trezim acuş izbiţi de razele dimineţii şi visele vor muri sub copitele dorinţelor,într-un colţ murdar de fereastră,unde curentul mai leagănă o pănză uitată de păianjen.
-Mai ai prea puţin de trăit.Mă găndesc să facem pace şi să încerc măcar acum în al doisprezecelea ceas să te ajut.Păcate are toată fiinţa,făcute cu voie,fără voie şi câteodată de nevoie.Vezi tu,asta nu ştiai.Multe se fac de nevoie.Aşa-i în firea omului.Barbaţii se împiedică de multe ori şi mulţi chiar au în ce.Pe femei le doare undeva de piedicile lor şi tot aşa cutia Pandorei e mereu deschisă,mereu flămândă de păcat.Când trupul devine pământ înapoi la locul lui,păcatele se topesc şi ele,curăţind sufletul pentru o nouă naştere,pentru noi păcate.E un carusel nebun.Nu-ţi mai scriu nici o petiţie.Am să-ţi scriu o rugăciune însă doar pentru o zi.Pentru ultima zi a vieţii tale.Te rog deci să te gândeşti bine la ce-ţi doreşti şi să-mi dictezi rar şi calm, să pot tasta pe Word direct,să pot salva şi trimite.Ce-ai face dacă ai ţine locul Domnului o zi? E întrebarea la care trebuie să-mi răspunzi sincer şi fără ocolişuri.
La asta chiar că nu mă aşteptam.Gândurile încep să se zbată nebune în tărtăcuţa plină tâmpenii.Ce-mi doresc eu să fac o zi în care voi deţine supremaţia?Greu de spus.Totuşi îmi iau rolul în serios.Din colbul amintirilor stârnit de galopul speranţei,încep a se naşte dorinţe care de care mai năstruşnice.
-Pot să-ţi dictez ce vreau eu,sau ceva fără păcate?Eu aş vrea,mi-aş dori mai multe,doar aşa să văd de curiozitate ce se întâmplă.
-Păi dacă e ultima ta zi,eu zic să faci în aşa fel încât să dăruieşti bucurie tuturor,să te poată pomeni şi lăcrima la aduceri aminte,să te poţi naşte din nou neprihănit.Da,mă gândesc repede eu.Aşa ar trebui să pot face bine întregii lumi,da şi mie aşa din când în când.Zămbesc la ce-mi trece prin cap şi mă apuc de dictat rar şi apăsat,că deh,îngeraşul meu lipsise la cursul de dactilograf şi acum căuta căteo literă pe tastatură cu un câine flămând de poliţie.
-Prea multe dorinţe nu am,însă trebuie să la trec pe cele mai importante.Aş dori tot odată să vad şi ceva rezultate,dacă e posibil.
-Ai să le vezi înainte de a închide ochii,îmi raspunse preocupat de aranjarea tastaturii.Gata, poţi să începi, dar aşa cum ţi-am spus rar,că trebuie şi diacritice să nu se încurce Domnul la citit.Ştii, Domnul nu prea dezleagă rebus şi nu vreau să-i răpim din timp. 
-Ok, scrie.În primul rând aş dori ca dimineţile să ajungă mai tărziu în fereastră,că nopţile sânt amarnic de scurte când iubirile sunt fierbinţi şi pofta de muncă a românului încă aleargă spre alte spaţii europene.Să-mi zgârâie nările doar arome de cafea bună.Să deschid ochii privind pacea lumii.Evreii să se iubească cu musulmanii tot timpul zilei,făcând excepţie doar momentele de rugăciune când bieţii musulmani în pioşenia lor,oferă dosurile îmbibate cu arome de talibani,pofticioşilor din dos.Să primim înapoi tezaurul de la ruşi,cloşca cu puii ei,că am primit doar paiele de la cuibar şi alea cu miros de vodkă.Prin gropile din şosele să se construiască monumente din bordurile schimbate,sau măcar să se sădească nişte palmieri ceva,îmbunătăţind în acest fel turismul pomicol.Cultivarea terenurilor vândute
străinilor,iatlieni,nemţi,danezi,olandezi,să se facă numai cu recolte de-a lui Creangă,cu roade de alea mari şi sănătose,virile.Aşa vădanele marelui spaţiu europen vor crea o nouă piaţă de desfacere.Călugării să nu mai râgâie a Cotnar la vecernii,măicuţele să se ocupe de creşterea natalităţii.Să invităm câte un grup de chinezi în Carpatien Garden,fiecare să plece cu câte o labă de urs înapoi sau în valize,spre ciuda securităţii autohtone.Să se redeschidă laboratoarele de cercetare naţionale,unde să se inventeze botoxul de bagat pe creier la unele care nu prea vrea să vorbeşte cu noi,preferând să ducă întunericul României cu succesuri în parlamentul european.Singurul loc unde mai are căutare acea brânză de Pipera,amestecată sub Steua oblăduirii neamului.Europa să interzică ajutoarele cu diazepam pe care le dăruie parlamentarilor români.Să se aprobe odată legea prostituţiei politice,dănd astfel posibilitatea curvelor traseiste să-şi schimbe identitatea,întru noua prosteală a poporului romăn.Când îi dai învoire Sfântului Ilie să-si pornescă acel car de ploi şi tunete,fă să plouă cu ceva benzină,că-mi pun un lighean la streaşină.O să mai am şi eu cu ce mă plimba când nu am treabă prin tribunale. Poştaşul să vină în fiecare săptămână cu zămbetul pe buze că-i las şi lui de-o cafea,din pensia asta mizeră.Pentru fiecare căsuţă ce poartă felinar roşu dă Doamne cărţi de credit cu gir guvernamental.
-Eşti nebun ? Ce înseamnă asta? Îi văd eu moaca plină de sudoare zgâindu-se la mine.Una din porunci spune: să nu prea curveşti...Ce-ţi veni să spui aşa ceva?
-Corect dragul meu.Însă citeşte încă o dată şi vei înţelege că a spus,să nu prea....deci ,aşa din când în când este permis,îi atrag eu atenţia.Am dreptul să mă gîndesc şi la mine puţin.Deci scrie în continuare fără probleme.Dacă se aprobă bine,daca nu,nu.
-Când seara vine tiptil peste oboseala mea de stat toată ziua,fă să-mi odihnesc căpăţâna în poala iubitei.Să-i strivesc zâmbetul sânilor cu sărutari de ecou în care se mai zbat romanţe de toamnă.Coboară pacea întregii lumi în inimile noastre şi-arunca-ne pe tărâmul neuitării.O rază îşi pocnise lumina în fereastră şi-mi crăpă pleoapa să poată fugi visul.Deschid televizorul direct pe CNN să văd ce realizasem.Constat că am realizat pe naiba.Mai ucisem o rugăminte,o dorintă,o zi.

vineri, 26 octombrie 2012

NOI DIMINEŢI



În nemernicia lor visele mor,
Născănd noile dimineţi,
Ce-mi bat acut în fereastră,
Peste ruina speranţelor,
Încă fumegande ale nopţii.
Mă eliberez cu mine, de mine
Şi-mi pictez o mie de cuvinte,
Pe petale de albă crizantemă.
Sunt liber de propria moarte,
Când poezia imi construieşte,
Un nou pod între cer şi pământ.
Tu ai să mai lăcrimezi brumă,
Sărutând norii cenuşii şi muţi.

REŢETĂ DE TOAMNĂ



Zi obositoare de toamnă târzie,cu amurg liniştit şi tăcut.Intru într-o bodegă mai sărăcăcioasă după bugetul aferent şi încerc să-mi descreţesc fruntea de rutina zilnică.Îmi îndeplinisem sarcinile trasate în gingăşia dimineţii de iubita mea consoartă.Negocieri la sânge după legume prin piaţă,achiziţii de canistre,bidoane şi borcanele de toate mărimile şi culorile,pentru gemuri,compoturi şi murături.Bun negociator, am reuşit să-mi pun ceva şi pentru o berică două,un tulburel ceva acolo sau o ţuiculiţă cu păstramuţă.
Plici,plici faceau pantofii mei pe gresia năclăită de pomeniri,că deh,după câteva păhărele mai toţi şi toate,îşi aduceau aminte de rubedeniile răposate şi turnau evlavios,legănându-se cu pioşenie din puţinul lor pentru aducerea aminte a celor plecaţi dintre noi. Şi uite aşa iţi dădea impresia ca te legi de locul respectiv,păşind pe acel strat de poxipol inventat în formule de alambic.Fumul plutea nestingherit,dansând după muzica de manele ce izvora din două difuzoare atârnate undeva pe un perete cenuşiu,cu nişte pânze de păianjen.
Învăţasem statul la coadă cu răbdare de pe vremea lui ceaşcă,aşa că acum eram printre cei înarmaţi cu răbdare suficientă.Ochii mei fac rapid un inventar al celor din crâşmă şi cu bucurie constat că un vecinel era la o măsuţă mai retrasă,alături de o piesă între două vârste,pe care culmea n-o cunoşteam.Privirea mea începuse să curgă peste fiinţa împlinită ca o pictură rubensiană.Arăta binişor împotriva anotimpurilor ce le calcase.Pielea era înca rozalie,întinsă.
De sub bluziţă i se vedeau sânii răzvrătiţi printr-un decolteu ca o fereastră de tren.
-Hei bade,mă trezeşte vocea barmaniţei,lasă adulmecatul şi spune-mi ce vrei.....Nenorocita mă surprinse dezbrăcând necunoscuta din priviri.Zămbesc ca un copil naiv prins asupra faptului şi-i zic scurt :
-Un sandwich,o bere între două sute de cognac.Între timp vecinelul mă observă şi el.Ne dăm bineţe înclinându-ne scăfârliile golaşe şi zămbindu-ne reciproc cu subânţeles.Îmi scociorăsc plin de importanţă portofelul în care tronau la vedere trei hărtii de 200 de roni,bineînţeles trase la un copiator performant,aşa doar sa vadă lumea ca poeţii trăiesc bine cu visele lor.Apoi bag pe furiş mâna în buzunarul pantalonilor şi scot doar 10 roni,ăştia autentici,plătesc.
-Hai băi nene,chiar nu vrei să-i schimbi,poate mai vrei să seveşti şi altceva ....spune barmaniţa toată numai un zămbet la vederea banilor.
-Deocamdată nu,imi ajunge.Mai văd eu pe parcurs.Îmi iau restul încă frumos zornăitor şi-l slobod rapid în buzunarul flamând.
-Constantine,mă aud eu strigat,vină la masa noastră,mai e un scaun liber.Cu povara în mâini mă îndrept spre colţul mai umbrit unde şedeau cei doi.
-Salut vecine,sarut mâna duduie,zic eu privind iscoditor in jur să văd dacă nu mai e vreun cunoscut,apărut printre timp.Nu era.Nu aveam de ce să-mi fac griji că mă vede careva şi mă poate pârâ la consoartă.De aproape duduia era chiar apetisantă şi numai zâmbet.
-Păi să vă fac cunostinţă,spunse Nelu,vecinelul.
-Doamna este proaspăt mutată la noi în cartier şi stă la blocul de peste drum.O cheamă Sanda şi iubeşte mult poezia.Poate îi faci cadou o carte.
-Ei da,zic eu zâmbind,binefacerile scrisului sânt multe.O să mă mai gândesc şi o să văd dacă mai am ceva cărţi pe acasă.Atât a fost.
-Domnule Constantin să ştii că eu plăteşte,că eu am multe cărţi.Înghit în sec,întorcând capul să nu ma vadă că pufnesc în râs.Se vedea pe ea că poate plăti,însă mai bine nu deschidea gura.Ca să evit subiectul ridic paharul :
-Hai sa trăim şi să ne fie de bine....
-Noroc,zise Nelu.
-Vai sânt atât de bucuroasă că am reuşit să vă întâlnesc.Eu chiar iubesc poezia şi chiar am învăţat una, când eram seara pe-un deal.Cognacul se răzvrăteşte în mărul lui Adam şi-mi sare pe nas.Scot repede batista,o pun la bot şi alerg la baie,unde îmi iau porţia de râs,fără a crea suspiciuni.Unul de lângă mine mai ruşinos şi neânţelegând de ce râd cu aşa poftă dădu să-şi ascundă mândria repede şi făcu pe-un crac.
-Nu este nimic de râs domnule,imi spune el iritat.Fiecare dupa cum este croit din naştere.
-Fii liniştit amice,nu de mândria ta râdeam,ci pur şi simplu de o replica a altui consumator,de la masa mea.Fiecare defilează cu are.În colţul ochilor îmi jucau fărâme de lacrimi de la râs.Nu prea înţelege el ce am spus,însă îşi şterge apăsat surplusul de bere de pe crac şi iese grăbit.Să nu dau de bănuit,trag şi eu repede fermoarul. Auuuuuu, o altă lacrimă se iveşte în ochii mei şi de data asta nu de râs.Na belea,îmi spun.Nu-i bine să râzi de alţii.Dumnezeu nu bate cu bota.Un masaj scurt dispersează durerea în timp ce eu scap o înjurătură la adresa celui care inventase fermoarul.Mă întorc zămbitor ca de la nu ştiu ce realizare şi-mi iau locul la măsuţa întunecată.Între timp companionii îşi mai comandaseră.
-Vai ,dar cum de te-ai înecat asa rău? Mă întreabă preocupată de sănătatea mea duduia.
-O fi fost vreo muscă sau vreun ţănţar ce înota prin pahar şi nu l-oi fi văzut.
-Vezi asta-i Constantine,dacă facea scufundări nu vedeai,zice Nelu râzând cu poftă.Îmi venea să-i şterg mucii cu un dos de palmă.Nu se cade de faţă cu duduia si zâmbesc.
Din pahare clipele se scurgeau cu stele cu tot în valuri de bere şi nu-şi cătau locul pe cer,ci în cerebelul dirijor al mişcărilor de balet.
-Bă Nelule,eu cam trebuie să o tirez ca vine a mea de la muncă şi nu prea am chef să fiu prins pe picior greşit.
-Pai atunci o ajutăm şi pe doamna să meargă acasă,că are ceva bagaj,uite colo lângă perete.Întorc puţin capul şi privirea mi se umple de pungi,punguţe,scoşele cu toate de-ale toamnei.Cam multe ,trebuie ajutată.Dau să mă urnesc de la masă când plină de zămbet duduia spune:
-Vai ,vă mulţumesc din suflet de amabilitate,staţi că mai dau eu un rând,imediat revin.Se duce întins la bar,face comanda şi începe a căra la masă.
-Hai noroc şi să fim sănătoşi.
-Noroc.
-Noroc.Ne ridicăm încet şi prevăzători la marfa ce trebuie cărată.Încărcaţi precum nişte catâri ce urcă în Himalaya purcedem afară în strada învaluită deja de întuneric.
Iuţim pasul când brusc o pungă din mâna lui Nelu cedează.Nişte vinete,roşii,cartofi se dau dea dura vioi în mijlocul străzii în toate direcţiile.Abordez trotuarul rapid,pun scoşele jos cu gând să-l ajut pe Nelu la recoltat.Mai iute si interesată duduia îmi spune:
-Vai lăsaţi domnu Constantin că-l ajut eu repede.Se mai întamplă.Răman de strajă langă sacoşele ce tronau pe trotuar,privind zămbitor la un şoferaş de taxi ce le invoca cu sârg mamele.Culeg şi eu cartof ce se rătăcise pe lăngă borbură.Nu prea am loc pe unde sa-l pun şi decid să-l bag în buzunar,cu gândul să il dau când ajungem acasă.
-Ai încurcat şi tu iţele Nelule, îi zic eu râzând cu poftă.Purcedem încă zâmbind de eveniment la drum.Timpul rămase proptit în imaginea pe care mi-o oferise duduia când se apleca şi dracu îşi băga nonşalant coada în visele mele.Da.Faină imagine.Ajuns la destinaţie mă debarasez repede de povară şi-mi ştreg fruntea de sudoarea celor patru etaje.Fire-ai al dracu de tută,alt etaj nu mai era.
-Hai vă rog acuma că tot am ajuns,să vă servesc cu ceva bunuţ făcut de mânuţele mele.Ne uitam unul la altul.Găndul meu fuge repede la mânuţele mele de acasă,meştere la mânuiri de făcăleţ,creatoare de cucuie şi pişcaturi.
-Rămâne domnu Nelu, ca eu sânt grăbit.Mai am câte ceva de rezolvat.Deci sărut mâna şi la bună vedere.Din două în două scările se termină rapid şi respir uşurat aroma frunzelor căzute în obştescul sfârşit de toamnă.Trebuia musai să ajung acasă să-mi pun pantalonii la muiat şi să-i spăl.Tronau pe ei nişte pete de cognac,vin şi alte cele.Nu trebuia să vadă doamna mea aşa ceva.Bietul apartament mă aşteptase tăcut în întuneric.Mă schimb rapid în ţinuta de maison,pun pantalonii cu nişte dero rapid la muiat,dau drumul la calculator şi televizor.Asta e,sunt cuminte,mâcam-ar mama.Ştirile se rostogolesc cu aceleaşi minciuni,eu ascult Vivaldi în surdină pe calculator şi dracu îmi readuce imaginea plecăcinilor elegante ale duduei.Soneria mă trezeşte din visare.
-Buna.Mi-ai cumpărat roşii,ardei,gogoşari,cartofi? Da ceapă,mărar,ţelina,pătrunjel de tocat?Merele cu cât le-ai luat?Ai fost să plăteşti factura la net?
Se prăvăleau întrebările peste mine.Cuminte aprobam doar dând din bila niţel ameţită şi arătând pe rând tot ceea ce-mi cerea.
-Vreau să fac un duş după care ne apucăm de tocat la zarzavat.Da ce caută pantalonii tăi la muiat ca dimineată erau curaţi?
-S-au pătat prin piaţă,îi clătesc eu repede zic.Na beleaua dracului.În buzunar uitasem cartoful care acuma era deja corp delict.Îl scot repede,îl sterg puţin şi-l bag în buzunarul de la halat.Oups,cred că am trecut de un păcat,îmi zic.Salvarea vine tot de la iubita mea.
-Eu am mâncat cu fetele în oraş o pizza,aşa că tu fă şi tu nişte cartofi pai ceva cât fac eu duşul.Trebuia să-i maschez mirosul că puţeam a tot felul de borhoturi.Bine că nu m-a mirosit.Nu prea mai aveam chef de mâncare însă trebuia să scap de cartoful nenorocit şi de aromele bahice.URAAAAA,a intrat în baie.Freeeeee.Scot repede cartoful din buzunarul halatului şi-mi fac vănt în bucatarie unde încep al curăţa cu mulţumiri că nu mă dăduse de gol.
Fiind mai dolofan nici nu mai curăţ alţii.Îl spăl niţel şi-i dau drumul în tigaie.
-Păi ce doar atât mănânci? Întrebă ea din tocul uşii cu prosopul încă pe cap?
-E seară şi am să-mi fac şi-un ceai zic eu bucuros ca am scăpat de belea.
- Hai mănâncă mai repede să ne apucam de tocat şi de pus la borcan,acuma cât sânt încă proaspete.Încep a molfăi şi dau de dracu.Să te ia naiba de cartof cu amidonul tau.Ai tras toată aroma de la dero în tine.Îmi venea sa dau la boboci.Bleah.....Ea se uita la mine,eu înghiţeam cu zâmbetul pe buze.Numai cartofi îmbălsămaţi cu dero nu măncasem pănă atunci.Capul face,botul trage,mă gândesc eu.Mare e pedeapsa primită Doamne.Ne apucăm liniştit de tocat,ea cu zâmbet pe faţă că-i luasem de toate,eu cu spume la gură de la noua reţetă.Promit Doamne să nu mai fac pănă la toamna viitoare.

luni, 15 octombrie 2012

PODEŢ PUSTIU



Un podeţ ce şerpuieşte,
Pe-un apus ce aţipeşte,
Face drum spre infinit,
Viselor ce mor subit.

Blăndă toamnă vine,
Cu flori peste mine,
N-am de ce mă teme,
Sânt doar crizanteme.

Şi-au şters paşii mei,
Într-un crgâng de tei,
Unde frunza-şi plânge,
Lacrima-i de sânge.

Am trecut mai ieri,
Lin prin primaveri,
Paşii mei cuminte,
Calcă pe cuvinte.

Blând cade lumină,
Dintr-o luna plină,
Iarăşi mă-nfioară,
Visul ce-o să moară.

BĂTRAN POET



Bătrân nebun al nopţilor pustii,
Mai dăruieşti, iubirile-ţi târzii
Şi stelelor ce zboara-n univers,
În noapte spânzuri câte-un vers.

Tu păstoreşti, dar fără minte,
Un vis ce moare prin cuvinte,
Tu îl imbraci, în pătură de nor
Şi îl asezi în lacrimi de izvor.

Mai cânţi romanţe fără şoapte,
Ecoul moare în tăcuta noapte,
Purtând cuvântul ca lumină,
În versul care zboară fără vină.

Copile tânar, dacă tu mai treci,
Să răscoleşti călcatele poteci,
Păşeşte-ncet,acolo mai zac vise,
Sub frunza toamnei care le ucise.

Bătrân nebun al nopţilor pustii,
Mai dăruieşti, iubirile-ţi târzii
Şi stelelor ce zboara-n univers,
În noapte spânzuri câte-un vers.

DANSUL NOPŢII



Dans de noapte în ecou,
A făcut din nori albaştri,
Din car mare un landou,
Ce se leagănă prin aştri.

Plimbă toamnă ruginie,
Peste frunzele ce mor,
Într-un cânt de simfonie,
Ce se naşte din izvor.

Ca o muză peste unde,
Trece-o lebădă tăcută,
Cântul nopţii o pătrunde,
Peste aripa cea mută.

Norii dezlegaţi aleargă,
Pe sub umbrele de astru
Şi din abur işi încheagă,
Tropotul de cal albastru.

Luminau stele din car,
Peste noapte fără vină,
Eu iubeam fără habar,
Crizanteme de lumină.

vineri, 12 octombrie 2012

PICURI DE LUMINĂ



Mai cad, în noapte, picuri de lumină
Şi universul e atâta de tăcut,
Tu lasă-ţi, lună, raza ce se-nchină,
Plângând tăceri pe frunzele de nuc.

Tu curgi prin universul fără vină,
În ochii mei, stă visul nenăscut,
Tu treci, în noapte, lăcrimând senină,
Şi simfonii îţi cânţi prin frunzele de nuc.

În pieptul meu, mai simt că este vie
Iubirea mea, cătându-şi altfel de-nceput,
Te-oi aştepta, mereu, la masa mea pustie,
Lumini să-ţi plângi prin frunzele de nuc.

Mai cad, în noapte, picuri de lumină,
Prin stele, curge încă universul mut,
Te-oi aştepta, mereu, să te cobori, senină,
Să te sărut, umil, sub frunzele de nuc.

Să-mi picuri clipe de iubire-n viaţă,
Iar eu să-ţi cânt, culorile din curcubeu,
Să-mi fii destin, pentru o altă viaţă
Şi-atunci te voi iubi mereu , mereu.....

Cu paşi înceţi, în noaptea mea pustie,
Să-mi amintesc de-s călătorul cel năuc,
Că tu ramâi, iubirea mea tacută şi târzie,
Pe care-o ştiu, doar din fruzele de nuc.

BĂTRÂNA SALCIE



Bătrână salcie ce-mi plângi,
Tăcută-n malul dintre ape,
La piept nu vei putea sa strângi,

Lumini ce-au să se-adape,
Din lacul plin de nuferi,
Crescuţi din albă spumă,
Tu taci si iarăşi suferi,
Sub galbenul de luna.
La rădăcina ta din mal,
Sub frunze mai zac vise
Şi-n alba spumă de la val
În nopţi mai dorm ucise.
Bătrână salcie-ţi jeleşti,
O doină peste vale,
Încet,încet te dezgoleşti,
Din ramurile tale,
Îţi pică valul morţii,
În ruginiu de frunze,
Dar în lumina nopţii
Vei naşte alte muze...

AUTOCRITICĂ



Toţi imi spun de toate cele,
Far" a cade la-nvoiala,
Critici buni sunt doar in stele,
Restul tot e leorbăiala.
Când de suflet te descarci
Prin simţirea ta trăită,
Tu te zbaţi si vrei să faci
Pentru inimi conduită,
De purtari printre iubiri
Pe poteca ta tăcută,
Stau ascunse amintiri,
Simfonia este mută.
Un cusur de-mi cată toţi,
Eu am să-i ascult cuminte,
Sufletul să-mi bată-n porţi
La inchisele morminte.
-Ce doriţi eu a vă scrie?
Pân" a apuca sa mor,
Puneti inimi in sicrie
Inchizând poteci de dor.
Nu-s poet de lume nouă
Precum alţii vor să fiu.
Sunt ca bobul mic de rouă
Ce se naşte în pustiu.
Sunt doar firul de nisip
În clepsidra cu inele,
Am păcate dar nu ţip
Voi fi judecat de stele.

VENIŢI COPII



Veniţi copii şi-aprindeţi un muc de lumânare,
La umbra zilelor, ce mor prin încercare,
Să vă-ncălzescă calea pe drum de visător,
Aprindeţi iar lumina pe clipele ce mor.
Vă las sacru cuvântul în graiul meu matur,
Româna-mi este limba ,sa mor cu ea mă jur.
Ascuns în cer de stele, să fiu doar privitor,
La clipa cea de luptă ce naşte un popor.
Priviţi-vă în suflet,deschide-ţi porţi de dor,
Peceţi purtaţi în suflet de a străbunilor.
Veniţi copii să plângem pe file de istorii,
Unde străbuni-şi poartă nenumărate glorii,
Urcaţi pe soclul rece,sub soare în apus,
Privirea şi-or petrece,privind la noi de sus.
Veniţi şi-aprindeţi cu lacrimi lumânarea,
Căci sângele străbun ne-a luat neatârnarea,
Să fim precum stejarii în aprige furtuni,
Să ne iubim stăbunii plecaţi în alte lumi.

SĂRUTUL ETERN



O toamna mea nebună,
Tu cu rotunda-ţi lună
Mă faci să fiu rebel,

Să fiu iar menestrel.
Să cânt poveri în seară
Pe strune de vioară,
Lansând în note mut
Un altfel de-nceput.
Cu amintiri de umbră
O şoaptă moare sumbră,
Pe val de lac în noapte
Ce scaldă frunze coapte.
Eu car să nu te miri,
Poveri de amintiri
Şi în romanţa mută,
Las lumea mea tăcută,
În lacrimi de izvor
Cu vise care mor.
În asfinţit de soare
Nimica nu mă doare
Şi-am să aştept patern,
Sărutul tău etern.....
La piept tu să mă strângi,
Cu ceaţa să mă plângi,
Din singuratec nor
Cu lacrimă de dor...

luni, 8 octombrie 2012

ULTIMA IUBIRE



Viaţa mea toată e-un cântec de toamnă,
Un vis ne-mplinit se-ntinde să doarmă,
Pe foşnet de frunze, pe-alei ce-s pustii,
Frumoasa mea doamnă,eu ştiu ai sa vii.

La margini de-apus tu iaraşi mă minţi,
Să mă înec in ochii tăi atât de fierbinţi,
Înlănţuit ca un Pegas,în tropot de şoapte,
Şi-n val de iubire să pierd altă noapte.

Cocorii îşi zboară iubirea prin nopţi,
Sărutul coboară peste sânii tăi copţi,
Adieri nevăzute pe buze-au să-ţi pună,
Mângâierea tacută cu galben de lună.

Am trecut peste ani cu hainele grele,
Destinul le-a ros,dar sunt ale mele,
Peticită-i speranţa şi-şi iese din firi,
Izvoare din pleoape işi curg amintiri.

Un vis încă zboară în bătăie de-aripă,
Lumina se stinge doar preţ de o clipă,
Iubirea m-apasă pe hainele-mi grele,
Tăcut te-oi iubi,te-oi iubi dintre stele.

PRAF DE TOAMNĂ



Trece vara zdrenţuită
In mantaua ei solară,
Luna mută,gălbejită,
Cu apusul o omoară.
Florile se sting tăcut,
Câmpul iară se usucă,
O romantă zboară mut,
Rândunelele-s pe ducă.
Şi cocorii stau sa plece
Către alte zări mai calde,
Pentru mine timpul trece
Şi in vise-o sa mă scalde.
Pe o creangă dezgolită,
Cânta trist un pitigoi,
Jos, poteca parasită,
Poartă umbrele din noi.
Când luminile de luna
Se vor arunca în noapte,
Universul o să-mi pună,
Praf de stele peste soapte.

duminică, 7 octombrie 2012

BĂTĂI DE SUFLET



Sufletul meu îşi bate

Greutatea inimii

În patimi de sânge,

Iar stelele scutură

Simfonii în ispite.

Sub adierile nocturne

Florile mele mor,

Dansându-şi umbra

Pe unda de lac.

Dorinţele crestate

Zâmbesc sub ploaia

Sărutului de ceaţă,

Încătuşând fărâma

Clipei de iubire.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

FIOR DE SARUT



Crampele palmelor mele,

Deschid ferestre de iubire,

In inima mea ca o amintire

De apusuri in toamna.

Vreau sa beau otrava cruda

Si sa mor de o mie de ori,

In praful stelar adiind

Universurile tatcute.

Sa putrezesc in patul

Gandurilor mele de dor,

Ce te invesmanteaza

Cu-n ultim fior de sarut.

SA TE INVAT



Sa vii iubito sa te-nvat,

Sa sarutam amurgul

Toamnei cu galbenul

Lunii pline de tacere.

Sa ne ascundem umbra

Sub frunzele moarte,

Cantand simfoniile

De intuneric deplin.

Sa asteptam un mugur

Din visele ce dorm,

Sa incolteasca in timp

Noi primaveri de iubire

joi, 4 octombrie 2012

AM VIOLAT POEZIA



Increzator ca voi reusi sa-mi fac prietenii sa vina din toata tara sa calce pe urmele pasilor lui Eminescu,purced la initierea unei manifestari simple cu suflet pentru suflet.Totul porneste la propunerea facuta de un professor superb dar care doreste sa ramana un Mecena ascuns artei.Ii voi respecta hotararea.Desi emotiile imi dau mereu tarcoale,calc peste ele nedorind sa le iau in seama.Gandurile mele alearga nebune fara GPS,noptile se fac tot mai mici,inima isi bate clipele cu inversunare.
Aveam sa ma reintalnesc cu prieteni adevarati iubitori de poezie,dornici sa-si rasfete pasii prin colburi eminesciene,sa adulmece lacul si linistea padurii unde frunzele incepeau sa cada in rime sub adierile unei toamne blande.Super eveniment ma gandesc eu totusi cu inima stransa ,mai ales ca se anuntase prezenta unei artiste superbe tocmai din Napoli.Ziua cea mare soseste dupa o noapte de nesomn.In ceasurile diminetii isi face aparitia un suflet care prin simpla lui prezenta alaturi de mine, avea sa-mi mai calmeze starea de emotie si nervozitate. Inca mai aveam de pus la punct detalii.Timpul se rostogoleste tacut si repede,apele curg in izvoare peste fruntea mea,zambetul cald si nevinovat al Melaniei ma calmeaza.E ok imi spun,sperand ca voi reusi.Al dracu par se ridica maciuca in seara cand au inceput sa apara invitatii din colturile tarii.Avea si dreptul ca acesti oameni superbi imi aduceau cate o bucatica din inima si sufletul lor.Bietul mobil purtat prin zone fara semnal imi facea figuri. Gaseam mereu apeluri nepreluate.Ofticat sunam repede inapoi.Bucuria prinde contur cand in fata mea apar Ely,Ioana,Marius si Gigioni.Marius ma sustinuse la Pitesti cu inima si sufletul.Ely si Ioana doua fete superbe la Tg Jiu.si Motru mi-au purtat pasii de la Hobita,Tismana pana in Poiana lui Mihai la Schela,unde bineinteles a decedat calul.Vinovat de prezenta lor nu putea fi altul decat Gigioni, care suportase calvarul soselelor romanesti de la Motru pana la Ipotesti.Un om cu de o calitate deosebita si caruia ii multumesc din suflet.Imbratisari,pupaturi ca la nunta si o lacrima mica de bucurie imi juca ascunsa in coltul ochilor.Apar intre timp Sabina,Madalina si Radu,oameni ce in dragostea lor pentru poezie si frumos au deschis porti spre noi.Sabina ma facuse Prizionier printre clipe,sub grafica Madalinei.Inima mea o ia razna de bucurie si inghit rapid niste pilule.Ce naiba sa fac daca sant o fire mai vilcanica.Radu venise tocmai de pe plaiurile Campulungului Muscel cu doinele lui.Purtatori ai dorului de frumos o echipa plina de suflet Silvia,Lenus,Traian si Ionut sant aici langa mine ,langa sufletul meu.Da,imi zic eu in gand.Am un adevarat buchet de inimi superbe.Ma racaia doar gandul ca vine artista din Napoli.Aveam o premonitie aiurea si nu intelegeam de ce.Aveam sa ma conving ca extra simturile mele nu se inseala curand.
-Alo,Constantine am venit direct din Napoli pentru tine,aud eu vocea repezita in telefon….
-Sant la spalatoria auto din gara,sant deja in Botosani si te astept sa ma duci la odihna.Te puuuup ! si inchide.Oups,imi zic,s-o fi oprit sa dea praful jos de la drum.Ea Liliana singura persoana care ma iubea sincer pe la doua noaptea a ajuns.Ma trezea bland la telefon sa-mi recite poezii.Erau scrise cu truda mare ca nu mai puteam adormi.Arta cere sacrificii si de aceea accept inghitind in sec.In raza mea vizuala apare in sfarsit o fatuca plina de pampoane dupa moda de prin 38….insa cu o rochita scurticica si rosie.Ba ,ma gandesc eu,or fi folosit aia ceva special pe la spalatorie de a intrat asa tare la apa.Zambesc ingaduitor.Un spectacol cu poezie si prezentare de moda era ceva inedit si nici macar nu era in programul serii.Dau pe gat un pahar intreg de tuica superba.O bucata de timp prin fata ochilor se perinda tinute care din care mai bizare,de la printesa pana la fata proprietara de bordura,cu floricele de plastic in par,din alea care mai agata lumea pe la balcoane.Stiindu-ma pe mine ma gandesc cu mila ca mai sant oameni cu fluturasi.In fata mea zambeau niste buturi pline de celulita cu usoare urme de vanatai,probabil de pe la scaunele mijloacelor de transport,cei drept nu prea comode pentru curul artistei.Ma gandesc dupa eveniment sa-mi caut niste prieteni care sa inventeze totusi ceva mai comod.Imi era chiar mila.La drum lung si mijoace de transport ocazionale, te alegi cu vanatai diferite,deh in functie de pozitie si spatiu.Nitel suparat ordon stingerea si in nesimtirea mea o trimit la somn in cabana alaturata.Neuronul meu responsabil cu reproducerea adormise definitiv la vederea artistei.Emotia nu ma lasa deloc sa adorm si fac planton supraveghind cerul.Cateva stele tacute ma supravegheau si ele.Timpul se rostogoleste mut.O raza firava de soare despica orizontul.E dimineata iar.Imi spal botul de vise nevisate,beau rapid cafeaua,pilulele si tigara.Aula ne asteapata in tacerea ei,fetele cu programe,insigne si brelocuri sant la locul lor.In liniste lumea se aseaza.Mihaela face deschiderea.Cu parul ridicat ca un mistret haituit incep prezentarea.Cuvintele imi tremura cand rostesc fiecare nume.Aveam si motiv.Acei oameni mi-au daruit o clipa din viata,inima si sufletul lor.Lansam carti,cantam,recitam.Sufletul meu incepea sa prinda parca aripi.Copii de la Liceul de Arta fac sa vibreze sufletele celor prezenti.Culmea,era prea frumos sa fie asa.Premonitia mea isi spune cuvantul.Fara anunt,artista se burica pe scena.
-Sant cea mai mare poeta pe care o vedeti.Nu va radeti ca va sparg.Vers probabil spus din suflet.
-De frumos ce scriu era sa fiu violata,de Constantin si Traian.Incep sa mi se umfle venele la gat.Nici cu pistolul la tampla nu poti viola asa ceva.SMURD-ul isi face aparitia doar pentru a ne incuraja ca este bine asa si pleaca.Politia la fel.Noroc cu cei de la cazare care ii explica tandru ca evenimentul pentru ea a luat sfarsit.Culmea ca intelege,isi face bagajele si ne anunta cu inportanta ca a fost sunata pentru un spectacol in Milano.Ii multumesc din inima lui Dumnezeu si celor din Milano ca au sunato.Atmosfera se destinde.Lacul codrilor ne astepta sa-i inchinam pasii.Vocea lui Radu rasuna, doina si romanta de codru tomnatic.Deasupra lacului se insira notele cu vers blande a lui Traian.Vizitatori ascunsi ai lacului poposeau in luminisuri de mal ascultand rostogolirea muzicii folk.Incepusem a uita de artista.Era din nou bine.La cabanute seara isi cobora amurgul linistit peste recitarile invitatilor,peste cantul linistitor.Chipurile celor dragi inimii mele erau mai destinse.Le studiam pe rand in gand.Purtau in ele lumina poeziei,a cantului de iubire si dor.
Nu simt nici urma de oboseala.Inima mea se calmase,fiind plina de inimile lor.
Inca zburam alaturi de acele suflete superbe.Aveam locul nostru sub soare. Fie ca pasii facuti pe cararile eminesciene sa va aduca bucurie in inimi. Ma inclin in fata voastra iubitori de frumos si poezie.

BAHICA IUBIRE (unei artiste)



Pustii sunt strazile în noapte
Şi berea-mi face-n minte vid,
Cu scuze eu ţi-aş spune şoapte,
Dar toate crâsmele se-nchid.

Cascând de-atata oboseala,
Pe trei cărări mă deplasam,
Târziu prin noaptea abisală
Mai licarea un ochi de geam.

Mă uşurez pe-un colt de bloc,
Deşi ştiam ca nu-i frumos,
Când imi băgam scula la loc,
Un câine mă lătra nervos.

Iubito te-am văzut în ceaţă,
M-ai speriat cu-a ta făptură,
C-o tonă de vopsea pe faţă
Şi-aş fi băut chiar cianură.

În nopţi poeme-mi recitai,
N-aveai nevoie de condei,
La ore mici tu mă trezeai
Şi imi făceai parada modei.

Cu flori de plastic rozalii,
Te-acopereai doar cât de cât,
Ne-am fi iubit ca doi dilii
Şi zău că te-aş fi străns de gat......:))))))

CUVĂNT NUD



Mai păşeşti iubito tăcuta cărare,

Cu amintiri tăcute ce macină încă

Lacrima ascunsă a ochilor tăi.

Nu ştii ce calci,nu ştii ce stârneşti.

Sub fiecare piatră sculptată de timp,

Zace ascuns de milenii cuvantul nud.

Tu păşeşti tăcerile ei peste inima mea

Care încă mai tănjeşte în visul naiv,

După sănul de sperantă ce-l aştept,

Sa-mi umple golul din suflet,

Cu un ultim sărut al eternităţii.

miercuri, 3 octombrie 2012

MA IMPLINESC



Ma implinesc cu fiecare pas,
Ma implinesc in adieri de vant,
Ma implinesc in urma ce o las,
Ma implinesc in umbra de cuvant.
Ma implinesc cu sufletele voastre,
Ma implinesc in undele de lac,
Ma implinesc si zarile albastre,
Ma implinesc cararile ce tac.
Ma implinesc amurguri linistite,
Ma implinesc atunci cand plang,
Ma implinesc cuvintele zidite,
Ma implinesc potecile de crang.
Ma implinesc iubirile tarzii,
Ma implinesc in trup de tei,
Ma implinesc in vise de copii,
Ma implinesc ades in ochii ei.
Ma implinesc in galbenul de luna,
Ma implinesc in suavele soapte,
Ma implinesc in lumea mea nebuna,
Ma implinesc, sunt calator in noapte.