luni, 29 octombrie 2012

CIZMA



În apartament pe hol,
Aşezate pe un ţol,
Două rele-ncălţăminte
Se certau fără de minte.
Sclifosită o sanda,
Răsturnată îşi plângea,
Visul care i-a trecut,
Peste vară ne-nceput.
Că speranţa-i este fum,
N-are cum ieşi la drum.
Mai alături un pantof,
Îşi plângea şi el de of,
Că nu iese iar afară,
Cum ieşea în astă vară.
Ba că-i frig şi e-ngheţat,
Că e pus iar la păstrat,
Într-o veche cutioară,
O să stea până la vară,
Cu iubita lui sanda,
O să doarmă-n debara.
Le privea dar fără pizmă,
Îmblănit un bot de cizmă,
-Eu am stat la fel ca voi
Şi-am tot plâns după noroi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!