vineri, 12 octombrie 2012

PICURI DE LUMINĂ



Mai cad, în noapte, picuri de lumină
Şi universul e atâta de tăcut,
Tu lasă-ţi, lună, raza ce se-nchină,
Plângând tăceri pe frunzele de nuc.

Tu curgi prin universul fără vină,
În ochii mei, stă visul nenăscut,
Tu treci, în noapte, lăcrimând senină,
Şi simfonii îţi cânţi prin frunzele de nuc.

În pieptul meu, mai simt că este vie
Iubirea mea, cătându-şi altfel de-nceput,
Te-oi aştepta, mereu, la masa mea pustie,
Lumini să-ţi plângi prin frunzele de nuc.

Mai cad, în noapte, picuri de lumină,
Prin stele, curge încă universul mut,
Te-oi aştepta, mereu, să te cobori, senină,
Să te sărut, umil, sub frunzele de nuc.

Să-mi picuri clipe de iubire-n viaţă,
Iar eu să-ţi cânt, culorile din curcubeu,
Să-mi fii destin, pentru o altă viaţă
Şi-atunci te voi iubi mereu , mereu.....

Cu paşi înceţi, în noaptea mea pustie,
Să-mi amintesc de-s călătorul cel năuc,
Că tu ramâi, iubirea mea tacută şi târzie,
Pe care-o ştiu, doar din fruzele de nuc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!