luni, 15 octombrie 2012

PODEŢ PUSTIU



Un podeţ ce şerpuieşte,
Pe-un apus ce aţipeşte,
Face drum spre infinit,
Viselor ce mor subit.

Blăndă toamnă vine,
Cu flori peste mine,
N-am de ce mă teme,
Sânt doar crizanteme.

Şi-au şters paşii mei,
Într-un crgâng de tei,
Unde frunza-şi plânge,
Lacrima-i de sânge.

Am trecut mai ieri,
Lin prin primaveri,
Paşii mei cuminte,
Calcă pe cuvinte.

Blând cade lumină,
Dintr-o luna plină,
Iarăşi mă-nfioară,
Visul ce-o să moară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!