luni, 8 octombrie 2012

PRAF DE TOAMNĂ



Trece vara zdrenţuită
In mantaua ei solară,
Luna mută,gălbejită,
Cu apusul o omoară.
Florile se sting tăcut,
Câmpul iară se usucă,
O romantă zboară mut,
Rândunelele-s pe ducă.
Şi cocorii stau sa plece
Către alte zări mai calde,
Pentru mine timpul trece
Şi in vise-o sa mă scalde.
Pe o creangă dezgolită,
Cânta trist un pitigoi,
Jos, poteca parasită,
Poartă umbrele din noi.
Când luminile de luna
Se vor arunca în noapte,
Universul o să-mi pună,
Praf de stele peste soapte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!