vineri, 12 octombrie 2012

SĂRUTUL ETERN



O toamna mea nebună,
Tu cu rotunda-ţi lună
Mă faci să fiu rebel,

Să fiu iar menestrel.
Să cânt poveri în seară
Pe strune de vioară,
Lansând în note mut
Un altfel de-nceput.
Cu amintiri de umbră
O şoaptă moare sumbră,
Pe val de lac în noapte
Ce scaldă frunze coapte.
Eu car să nu te miri,
Poveri de amintiri
Şi în romanţa mută,
Las lumea mea tăcută,
În lacrimi de izvor
Cu vise care mor.
În asfinţit de soare
Nimica nu mă doare
Şi-am să aştept patern,
Sărutul tău etern.....
La piept tu să mă strângi,
Cu ceaţa să mă plângi,
Din singuratec nor
Cu lacrimă de dor...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!