vineri, 16 noiembrie 2012

CURĂŢENIE



Hai matură-mi din toamnă norii,
Iubito-n fiecare dimineaţă,
Ce-şi plâng racealea cu fiorii,

Prin codru fără de verdeaţă.
Mai mătură şi raza ce adună,
Căzutele petale de pe-alei,
Par umilite florile să spună,
E toamnă iar şi-i timpul ei.
Mai mătură tăcut o umbră,
Din simfonia fără prortativ,
Ce-n noapte rece încă umblă,
Călcând ecoul meu naiv.
Să-mi mături albii de izvor,
Ce se mai nasc în vârf de stâncă,
Să-mi iei chiar şi poverile de dor,
Din noaptea mea atâta de adâncă.
Mai mătură-mi iubirea când,
O lăcrima din nou fierbinte,
Stă liniştită ascunsă-n gând,
Sub mândru clopot de cuvinte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!