duminică, 11 noiembrie 2012

DRAC NEBUN



Ţi-au început a creşte coarne,
De când ţi-ai propus să-mi 
Desparţi zilele în păcate,
Străjuind peste apusuri.
Îmi doseşti clipe de iubire,
Prin nevoiaşele amintiri,
În turnul de fildeş al uitării,
Unde doar tăcerile mai cântă,
Ruginiul frunzelor moarte,
De plăcerea primei brume.
Am să urc scara nopţii
Şi-am să te pârăsc când,
Voi fi sus, ochi în ochi,
Cu timpul,creator de riduri.
Atunci Dumnezeu îţi ţi-o lua,
Aripile încărcate de umbre
Şi tu vei rămâne gol şi singur,
La poarta incoloră a eternităţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!