duminică, 11 noiembrie 2012

IUBIRE RECE



Cu paşii tai foşneşti prin ceţi,
Căzută,moartă frunza ruginită,
Pe-o albă brumă-n dimineţi,
Păşeşti prin vis ne-stingherita.
Îţi duci povara de răceală,
Prin codrul meu fără habar
Şi îmi îmbraci umbra banală,
De pe poteca în frunzar.
Te-agăţi de pomii dezgoliţi,
Cu blânde adieri de şoapte,
Ei te privesc parcă-mpietriţi,
Stau nemiscaţi în noapte.
Se naşte-un rid pe frunte,
Din zilele care-au trecut,
Prin amintirile mărunte,
Cu alte gânduri de-nceput.
Îmi furi şi frunza din castani,
Cu gândul ruginit ce trece,
Te voi iubi şi în alţi ani,
Dar te-oi iubi tot rece.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!