luni, 26 noiembrie 2012

LUNA MEA…



Am venit să-ţi peţesc,
Luminile de-amurg,
Cu trupul meu lumesc,
În care lacrimi curg.

Tu blândă şi sfioasă,
Ţi-aluneci pasul mut,
Arunci încet pe masă,
Speranţă de-nceput.

Stai tristă lângă geam,
În clipa care trece,
De tine teamă n-am,
Mi-i universul rece .

Tu îmi alungi în nor,
Singurătăţile albite
Şi-mi mângâi cu fior,
Cuvinte nerostite.

Tu luna mea iubită,
Cu galben de poveri,
Ţi-oi săruta pe rază,
Romanţa de tăceri.

O să plutim în noapte,
Pe lac ascunşi de unde,
În inimi mândre şoapte,
Cu nuferi vor pătrunde.

Amurgul iar se-închină,
Culorilor din toamnă,
Tu lună eşti de vină,
Însă rămâi o doamnă…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!