marți, 27 noiembrie 2012

MĂRITE ŞTEFAN...


Se-ntorc spre tine Ştefan,luminile din aştri,
Şi vin să-ţi lumineze calea,călugării albaştri,
Ascunşi în munţii ţarii,se roagă şi te plâng,
Cu lacrimi de izvoare,în umbrele de crâng.

Bat clopotele nopţii ecouri pline de lumină,
Priveşte-ţi tu nepoţii, cum vin de se închină,
Să-ţi mângâie trecutul,ce lin pluteşte-n nori,
Purtând neatârnarea miresmelor prin flori.

Ştiu,au căzut de spada ta,duşmanii la pământ,
De-aceea Mare Ştefan,te port mereu în gând,
Veniţi cu toţi la Putna,să-l pomenim pe dată,
Prin clipa nemurii,mereu mai viu să treacă.

Te-ntoarce Mare Ştefan din rece mănăstire,
Prin fila ta de glorii, prin sufletul din mine,
Te-aşteaptă iarăşi ţara,din nou s-o izbăveşti,
Coboară mare Ştefan, din astrele-ţi cereşti.

Ne mângâie pe suflet,cu glasul tău răsunător,
E scris din nou Unire,pe-un steag cu tricolor,
Ţi-om sta din nou alături,în clipa-n care ieşi
Suntem nepoţii tăi mărite,nepoţi de la răzeşi.

Mai fă o dată-n munte,iar buciumul să sune,
Chemarea ta la oaste,prin suflete,prin lume,
Să facă să-ncolţească,tăcut în prag de seară,
Unirea într-un cuget şi-n dragoaste de ţară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!