duminică, 11 noiembrie 2012

POARTA LUMII



Prin fereastra dimineţii 
Către astre zboară vise,
Călătore-n vălul ceţii
Stau speranţele ucise.

Eu alătur zbor de dor
Şi culorile de floare,
Peste stâncă un izvor
Curge-n albă nepasare.

Brazi tacuţi în adieri,
Taie umbra pe pământ,
Zac poeţii mei stngheri,
Făra geamăt de cuvănt.

Ei ascund sub raza lunii,
Vestejită clipa moartă,
Apoi cu păcatul lumii,
Mai deschid încă o poartă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!