duminică, 11 noiembrie 2012

REALITATEA CRITICĂ



Mamă tu ce esti un critic,
Aspru dulce şi şprintar,
Te întreb dar analitic,
Tu ce piept pui la hotar?

Înşiri versurile albe,
Fără noimă,fără fler,
Ce stau atârnate-n salbe,
La o poartă efemer.

Cine oare-o să le-nveţe,
Recitându-le discret,
N-au tablouri nici poveţe
Şi nici like pe internet.

Tu n-ai sufelt şi nici ţară,
Tot ce e, nimic nu ai,
Tu-n cultură esti povară,
Şi nimic pe lume n-ai.

Tu ai tot bătut din gură
Şi cititorul te-a legat,
Ca pe-o vacă-n arătură,
Eşti un câmp bun de arat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!