duminică, 11 noiembrie 2012

SINGURĂTATE ÎN DOI



Să ne-mbrăcăm cu vise reci de toamnă,
Cu frunze ruginite,căzute să-mbrăcăm,
Un gând al dimineţilor stimata doamnă,
Prin amintiri iubirea-n cîntec să lăsăm.

Pe-aceeaşi bancă-n parcul meu divin,
Să poposim,prin anotimpul ce ne trece,
Uşor te-oi mângâia c-o adiere de suspin
Şi am să-ţi cânt plăcut,o simfonie rece.

Ne-om legăna încet,printre apusuri calde,
Într-un hamac ţesut din blândele lumini,
Iar raza lunii reci,privirea să ne scalde,
Furând din ochi durerea,să fie mai senini.

Ne-om aduna petale din amintiri căzute,
Ascunse sunt în ceaţa,tăcută sus în nori,
Trei lumânări mai ard cu flăcările mute,
Să ne plimbăm iubito,păşind peste fiori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!