duminică, 11 noiembrie 2012

UNUI CRITIC DE DOI BANI



Tu vrei să pui cuvintelor zăbală,
Deşi prea multe nici tu n-ai citit,
Cuvântul tău se zbate într-o boală
Şi plâng încet speranţe-n asfinţit.

Prin univesul celor care scriu,
Iubirilor le porţi o ură necesară,
Scrii prin gazete albe de pustiu,
Cu ele-aprind un foc în seară.

Te mai citesc colegi de pe aici
Şi te cam râd probabil că o ştii,
În foaia ta mai învelesc şorici,
Aşa doar s-o ascundă de copii.

Tu vrei să fii fiorul din cuvânt,
Te înţeleg şi chiar mă dumiresc,
Făcut tu esti din alt pământ,
Dar dintr-un lut mai diavolesc.

Închină-te spre-naltul univers,
Cu impotenţa-ţi gânditoare,
Şi-ţi lasă sufletul prin vers,
Să mai miroase ca o floare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!