duminică, 30 decembrie 2012

OCHII VRĂJIŢI



Îţi ard luminile de brad ,
În colţul ochilor zglobii,
Eu floarea îngheţată rad,
De pe fereastră la copii.
Încet ne ducem crucea,
Pustiului ce zace-n noi,
O mică stea încă lucea,
Pe norii îngheţati de ploi.
Eu vise-n sanie mai trag,
Prin drumurile troienite,
Îţi pun o sărutare-n brad,
Pe crengile frumos albite.
Încet iubita mea s-o iei,
Ca visele să nu-i trezeşti
Şi s-o aşezi pe ochii tăi,
Cu care veşnic mă vrăjeşti.

ÎN ANUL NOU…



Pierdut în zbor rătăcitor,
Pe-aleea blândului apus,
În şoaptă trece un cocor,
Ducea pe aripi anul dus.

Facea cărare peste nori
Şi îmi aruncă pe poteci,
Un vis cu haină de fiori,
Plângea prin fulgii reci.

Bătrânul tei stă amorţit,
Pierdut în visele de ieri,
De frunza lui e dezgolit,
Aşteaptă alte primăveri.

Sărutul lunii îl primesc,
Cu dor l-aştept să vină,
În clipa moartă îngeresc,
Să-aprindă iar lumină.

Ascult romanţe în ecou,
Ce crug cu fulgi de stele
Îţi pun în braţe anul nou,
Când ne-nchinăm la ele.

Să adormim îmbraţişaţi,
Sub vâscul pus în brad,
Pe sănii tăi cei revoltaţi,
Săruturi văd cum cad.

Să naştem altă dimineaţă,
Purtând prin gând fiorul,
Cu anul nou ivit din ceaţă,
Să naştem iar cocorul.

AM SĂ VIN...



Mai am un an să te iubesc,
Te mint,mă-mbăt, păcătuiesc,
Mă bat cu lumea-n mod drăcesc,
Dar ce să fac? te mai iubesc.

Astâmpăr n-am când te zăresc,
Purtându-ţi paşii lin pe-alei,
Mă arde-n foc păcat lumesc,
Dar mă ascund în ochii tăi.

În ochii tăi mă simt proscris
Şi dacă vin noapte de noapte,
Ca să-ţi sărut margini de vis,
Tu să mă-mbraci în şoapte.

La noapte iarăşi am să vin,
Ca somul cald să ţi-l păzesc,
Sunt drac şi toşi mă închin,
La chipul tău cel îngeresc.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

VISUL ROŞU



Iubita mă trezeşte-n zori
şi cică mintenaş,
Să deszăpezesc maşina,
să plec la oraş.
Nici cafeaua nu-mi ticneşte,
să o svurez,
Lenea zău mă îmbrânceşte,
eu încă visez.
Ies vecini mei zâmbind ,
cu toţi să mă vadă,
Cum maşina mea pornind,
scot de sub zăpadă.
Să nu-ţi vină-aşa deodată,
în gând să înjuri,
Când pe bord îţi pune,
lista de cumpărături?
Înghit în sec,nimic nu spun
şi nu am ce să fac,
Încerc încet să mă adun
şi îi zâmbesc posac.
Raze galbene din faruri,
alergau în faţa mea
Şi-o găsesc plină de daruri,
îngheţată pe sosea.
-Fata tatii ce-i cu tine?
o întreb să ştiu precis
-Hei mai moşu,nu ţi-i bine?
ţi-am alunecat în vis.

duminică, 23 decembrie 2012

ULIŢA IERNII



În zare privesc
Plumburii tăi nori,
Răceala de ghiaţă
Mi-aduce fiori
Şi fulgi se ivesc
Peste tinp trecători,
Mi-aşează pe faţă
Lumini de culori.
Distantă în noapte,
Ca visul ce trece,
Te simt cum cobori,
Mireasmă de flori,
Peste inima mea,
Ce-i albită de nea.
Ţintind alte zări,
Cu pustiu în cărări,
Trecând pesimistă,
Peste lacrima tristă.
Pe-o uliţă strâmtă,
Sub paşii nevoii,
Un moş se opreşte,
Ascultând piţigoii...

ZBOR DE LINIŞTE



Iubito ochii tăi mi-au înmugurit aripi,

Peste sufletul împovărat de vise

Şi-au lăsat calea zborului deschisă,

Peste tăcerile turnului alb al iernii,

Ce zace în mine,în timp ce Cronos,

Îl împodobeşte cu clipe de neuitare.

Mai lasă-ţi privirea rătăcind culori,

Înainte de a-mi taia zborul liniştii,

Să o pot săruta cu ecoul eternităţii.

sâmbătă, 22 decembrie 2012

RUGĂMINTE ........:))))))



Moşneag de douăzeci de ani,
Îţi scriu scrisori fierbinţi,
Tu spui mereu că nu ai bani,
Eu ştiu că doar mă minţi.

Eram copil cu nasu-n geam
Şi te-aşteptam mereu,
Un an întreg cuminte stam,
Dar tu eşti derbedeu.

Tu nu eşi bun aşa cum pari
Şi-o ştie ori şi cine,
Aduci în sac parlamentari,
Ca să mă fure bine.

Chiar ţi-ai făcut un SRL-eu,
Aşa pentru matale,
Făcând ascuns bănuţul meu,
Evaziunilor fiscale.

Acuma sunt moşneag şi eu,
De ani împovărat,
Nu am să-ţi scriu moşnege zău,
Că vise n-am de dat.

Mă minţi mereu fără habar,
Că-i greu şi pe la tine,
Dar tu ai ban comunitar
Şi îl doseşti prea bine.

Priveşte-l Doamne pe nebun,
Cât de frumos mă fură,
Guverul ăsta de Craciun
Pocni-l-aş peste gură.

Te rog o Doamne ca să-i dai,
O mamă lui cu drag,
Să nu mai mintă şi prin Rai,
Să am unde să-l bag.......:))))))))

O VESTE


Când irozii coboară,
Cu sănii din stele,
Tu vino în seară,
Prin visele mele
Şi-mi picură ceară,
Cu lacrimi furate,
Din suflet povară,
Prin clipe uitate.
Ţi-oi aduce lunatec,
Cu blândul colind,
Un brad singuratic
Ce-aşteaptă plângând,
Simfonii de ecou,
Pierdute-n abis,
Să îmbrace din nou,
Mirosul de vis.
Sub bradul tăcut ,
Încet să te-nchini,
În somnul meu mut,
Să naştem lumini.

vineri, 21 decembrie 2012

VISE UCISE


Sunt suflet de înger ce moare-n biserici,
N-am inimă curvă în poale de clerici,
Îmi fac meseria ,cât pot mai cuminte
Şi ziua întregă mai mătur cuvinte,

Ce plăng de pe stâncă în albul izvor,
Cu spume de şoaptă se-nalţă în nor.
Te umfi duduie ,te naşti din nimic
Şi-arunci peste mine, cu ceaţă un pic.

Eu sunt doar amurg,tu zău nu te teme,
În mine iubirea cu lacrimi mai geme,.
Se-nchină la tine prin magice seri,
Romanţa nebună în care mai speri,

O auzi plutind ,cu luna prin noapte,
Pe raza-i tăcută cu note de şoapte.
Pe patul ceresc te-odiheşti ca o doamnă,
Pe frunza căzută şi moartă de toamnă.

Cu lacrimi de fulgi în noapte mă plângi,
Cu gerul tău rece în braţe mă strângi
Păşim cu-amintiri desculţi peste nori,
În margini de noapte s-ascundem fiori.

Tu înger coboară zburând printre fulgi,
Tu umbra tăcerii nu ai cum s-o alungi ,
Mai zac amintiri cu speranţe proscrise,
Şi-ascunse prin lună sunt vise ucise.

VINO IARNĂ...


Să pui pe mine copsa iernii,
Apoi tu lasăţi sânii negreşit,
Când popii cântă la vecernii,
Pe trupul meu atât de obosit.

Să calci uşor pe umbra mea,
Ce stă ascunsă prin cuvinte,
Să-ţi laşi luminile din stea,
Pe cruci la recile morminte.

Să mă găseşti ascuns în nor,
Să fiu prin adierile de vânt,
Ecou de şoaptă pusă-n zbor,
Cu dulce linişte prin gând.

Să-ţi laşi să-mi cearnă norii,
Clepsidre pline fără să te miri
Şi-ncet tu să-mi deştepti fiorii,
Prin sufletul cu albe amintiri.

Îmbracă-mă cu fulgi de nea
Şi fă-mi păcatul mai cuminte,
La braţ cu tine de rece stea,
Voi construi mereu cuvinte.

miercuri, 19 decembrie 2012

BOALĂ PORCINĂ



Mi-au plecat porcii prin sat,
Cu copil cu tot,
N-am cârnaţi din ce să fac,
Da,mă ling pe bot.

La topit n-am să mai pun,
În ceaun rasol,
Salivez,da nu-i prea bun,
Că-i colesterol.

Chiar şi câinele s-a dus,
Bietul a scăpat,
Prin omătul ce-i depus,
De la afumat.

Plecă prin albul cel posac,
Un vis neînceput,
Păşind în pasu-i de gânsac,
Nu se voia umplut.

Eu vreau să intru-n casă ,
Pe la vecinica,
Numai ea poate mă lasă,
Să-i afum pisica.

Pun scânteile din focuri,
Pocnet îngeresc,
Mă trezesc prin alte locuri
Şi vreau să zâmbesc.

Noaptea-şi plânge dobitocul,
Luna e de vină,
Că s-a îmbătat ca porcul,
Dormind la vecină.....:)))))))

BLESTEM MAYAŞ


Bag de seamă că mayaşii în prezicerile lor despre sfârşitul lumii,au uitat se pare,deşi o ştiau prea bine,că planeta asta rotundă ,e plină de capete pătrate.Niscai cercetători,intrepreţi sau traducători,ce-or fi ei, ai calendarului au amestecat atât de bine înţeleptele lui preziceri că îmi vine să-mi fac testamentul pe scutul nuclear,că atât mai avem.Nu înţeleg de ce înaintaşii lor au făcut acest calendar ,dar se pare au ales greşit data pentru final.De unde dracu să ştie ei că abia am sacrificat purceaua şi-o să rămână aiurea în frigider şi prin podul casei cârnaţi,slănini şi alte cele.Curios este ca şi popa meu a luat-o razna de la asemenea preziceri.M-am trezit cu el la uşă cam devreme pentru ajun.L-am primit creştineşte,nu aveam ce să fac şi-apoi nu era să mă fac de râs în ochii vecinilor,care mă ştiau creştin şi cu frică de Dumnezeu.În alţi ani venea şi el de ajun.
Fiind om gospodar în legea mea,am aşezat rapid pe masă un blid cu nişte compot de prune afumate din alea de la vecinii noştri moldoveni,că alea de la noi erau învăţate să dea dulceaţa numai pe conductă de alambic,nişte bucăţele de halva cu biscuiţi tot de pe la ei şi tot de post.Ceva fructe de pe la turci şi spre marea bucurie a popii nişte vin rubiniu autohton şi fără E-uri.Mi-a cântat live.Eram emoţionat şi strângeam cu gingăşie cei 50 de roni în pumn.Da,merită mă gândesc eu.Puţini mai au curajul să cănte live.Dau şi celor trei copilaşi,copilaşi cu numele,că erau ditamai hăndrălai de să-i pui la plug ,20 de roni şi 20 la dascal,10 la pălimar.Hopa na,îmi spun.Scump dar face.Cuvioşenia sa îşi plimbă ochii pe pereţi în timpul cântarii şi vad privirea lui iscodind un tablou cu un nud, primit cadou de la un prieten,pictor cunoscut.Zâmbesc pe ascuns.Ca
în fiecare an popetul se aşează la masă,aşa ca un gest de respect ,să mai schimbăm o vorbă două, bineînţeles după ce-şi strecură bancnota în buzunărelul lui infinit de sub sutană.Muiera-mi plecase de dimineaţă la moll să-şi mai cumpere câte ceva enzime de fermenţi şi uite aşa căzu beleaua pe mine să primesc popa.Aburii de cafea mă cheamă rapid în bucătărie.Pun frumos ceşcuţele aburinde pe masă luând loc.
-Cam răruţ pe la biserică domnu Constantin....zice el ca un fel de reproş.Nu te-am mai văzut de la paşti,când ai venit la spovedit şi împărtăşit.....
-Eh,zic eu,tipul ăsta al dr.....,oups mi se înţepenise cuvântul cu coarnele-n gât,ptiu....,e tare scurt timpul părinte,da,donaţie am făcut...Ciufut cum sunt pun mâna şi-i torn popii un pahar de ăla haiducesc de vin,aşa de gust,până se mai răcoreşte cafeaua.
-Hai noroc,gustă părinte şi vezi dacă e bun,zic eu zâmbind că popetul îşi trimise înaintaşii pe la următorii creştini să ducă vestea.Cel puţin aşa am mai salvat ceva vin de la gurile flămânde ale dascălului şi pălimarului,care oricum puţeau deja a borhot.
Nasul meu fin a prins repede mirosul în timpul cântarii.Duhneau amândoi.Coborau cu grija scările fredonând Bahama-mama.Duhnea şi popa dar mai puţin că mesteca nişte Orbit.Trompeta popii îmbracă pe jumate paharul,sorbind cu nesaţ şi apoi mestecand....Mă uit mirat la el....Bă taică,de ameţit ce-oi fi fost cred că am scăpat un butuc de vie cu totul în vin.
-Numai la dumneata îmi permit eu să degust Constantine.Ştiu ca ai vinul curat şi bun.
-Aşa este parinte,eu nu-l aghezmuiesc....şi râd cu subânţeles.Başca subânţeles.Popa uitase că la paşti a spus că-s păcătos şi mi-a dat numai aghiazmă mare.Chiar a fost darnic.Mi-a dat un butoi să-mi pot spăla păcatele.Mai aveam şi acum,era cu ce aghezmui vinul....
-Văd că ai pregătit de post,aşa creştini mai rar,zice el cu nasul întors către bucătarie de unde venea miros de afumături.Mă găndesc să-i cer popii un bon fiscal,aşa doar să-i pot deconta muierii banii daţi pe apa sâmbetei,însă renunţ.N-am să fumez o săptămână şi recuperez,în fond e sănătatea mea.
-Pace,sanătate şi bunăstare,zice el ridicându-şi dosul de pe scaunul ce oftă,scârţâind încet,că scăpase de povară.Îl conduc cu capul plecat,nu de umilinţă,ci mai mult să nu calc peste lăştăpanele de omăt ce mi le aduse în casă.Nu-i reproşez nimic ,ştiid bine faptul, că de-şi scutura picioarele îi tremurau şuncile pe puţin cinci minute,corzile vocale având de suferit.
-Sarut mâna părinte,zic eu cu juma de gură......Oricum nu treceam la fapte.Aflasem de la covrigarul din colţ că mâna popii mai facea masaje pe la o creştină suferindă de singurătate,pe la care mai poposeam şi noi spre a o încuraja,că era tinerică biata şi neştiutoare.Arăta frumos cu mergătoarele alea ce nu se mai terminau şi era posesoarea unor ţâţe ce abia dăduseră în pârg.Avea suflet bun,nu refuza pe nimeni şi nimic.Mă gândesc cu smerenie că e un adevăr scris. „Să nu prea curveşti.”Ei bine da.
Ce e mult strică,da câte puţin aşa se mai poate şi-mi dau seama deja, că sunt mai credincios.Cu gândurile după mine intru repede în casă,nedorind să mai primesc şi răceala de afară.Pun repede mâna pe mătură şi faraş încercând să ascund urmele cuviosului şi a găştii sale, să nu-mi facă scandal muierea că am stat degeaba.Între timp,un vecin venise după o şurubelniţă,am terminat vinul popii cu nişte cârnaţi moldoveneşti şi-am râs amândoi de perjele ce înotau prin castronul popii. 
-Bun vinul vecine,se vede că-i făcut acasă.
-Bun,zice eu plin de importanţă.Părintele a spus că numai la mine serveşte.
-Ceeeee? Sare ca ars el...pai mie îmi spune ca doar la mine serveşte....să-l ia dracu de mincinos.Şi eu ca fraierul de bucurie îi dau câte 50 de roni....Bă,la anul îl fac eu de comandă.
- Nu te amărâ fraiere,că şi eu la fel am făcut.Mai la toţi spune aşa de ceva vreme.O fi ăsta sfârşitul lumii.Or fi avut dreptate myaşii? Cine ştie?
-Mă duc repede pănă la vecina aia de la trei,de-i babetă singurea, să-i pun nişte baterii la vibrrrrr....., la un aparat şi vin cu o sticlă de vin de la mine să vezi că-i bun,curat şi-al meu.Între timp apare muierea mai ceva ca moş Crăciun împodobită de pungi,plase şi punguliţe,roşie ca focul.
-A venit părintele,l-ai primit cum ţi-am spus,i-ai dat banii,au fost şi copii,câţi au fost? Da a venit cu dascălul şi pălimarul? Cine a băut tot vinul?....mai ceva ca o dintr-o mitrlieră rusescă picau întrebările.
-Da spun scurt şi mă gândesc la urarea popii....Pace,sănătate şi bunăstare....îmi vine să râd.Pacea plecase cu paşi tiptili de când sosise doamna acasă,cu sănătatea stau aiurea,aşa că-mi aştept vecinul cu vinul să văd ce este şi bunăstarea.
-Ştii Constantine,am avut un mic necaz pe drum.Am zgâriat puţin maşina şi-am lasat-o la sevice să o dreagă.Am înghiţit în sec.Na belea bunăstare îmi zic şi purced a mă îmbraca repede,să ajung la service ,să văd ce zgârietură are maşina.La ieşire dau nas în nas cu vecinul ciufulit ,roşu dar cu sticla şi şurubelniţa în braţe.
-N-am reuşit să-i pun bateriile la aparat şi am zăbovit puţin spune el mai şoptit să nu audă muierea.Am adus vinul şi şurubelniţa.Da ce ai de arăţi aşa cătrănit?
-Ei,soţia a zgâriat puţin maşina.Trebuie să fug până la sevice să văd cum o dreg băieţii,că ştii şi tu,trebuie să stai cu ochii pe ei. 
-Nici o problema,spune el,bem vinul că şi maşina mea este acolo.Soţia mea a derapat puţin,a îndoit aripa şi a spart un far.Deci merg şi eu cu tine.Mă bucuram în gând că a mea era doar zgâriată,cum spuse soţia.Drum greu,zapadă din belşug,ger cât cuprinde.Neaparat un popas trebuie făcut la un bar.Servim câte una mică cu remorcă şi purcedem voiniceşte spre atelier.Dacă tot vine sfârşitul lumii măcar să am şi eu maşina acasă.Oare pe cealaltă lume or fi maşini?Ajuns la service constat cu stupoare că întradevar maşina avea doar o zgârietură.Picioarele mi se moaie.
-Ce ai Constantine,ţi-e rău? Ai obosit?am mers prea repede?Nodul în gât creştea precum Făt-Frumos.Nu reuşeam să articulez nici măcar un cuvânt.Ochii mei înţepeniseră pe maşină.Avea sărmana o zgârietură,însă facută de o lamă folosită la deszăpeziri.Din stânga arăta bine.Dar în dreapta,durere. Aripile faţă ,spate îndoite şi-i lipseau uşile. 
-Lasă vecine că-i fier,se repară.Îmi vine să-l înjur dar imi aduc aminte ca vinu-i la el şi tac.Halal bunăstare popo....S-au adeverit toate mă gândesc.Pace,sănătate şi bunăstare.....Timpul se comprimă printre loviturile de ciocan,e seară şi se închide atelierul.Pornim spre casă încercând să aşteptăm sfărşitul lumii treji.Pe drum ,pe lângă noi trece popa ,lăfăindu-şi curul într-un merţan ,probabil adus de moş Crăciun în avans.Ne face semnul binecuvîntării văzând că intrăm în bar şi brusc opreşte la blocul cu creştina.De ce nu m-oi fi făcut popă? Mai bem în fugă câte una mică cu remorcă şi ne reluăm marşul spre pacea aia numai de noi ştiută, ce ne aştepta acăsuţă la gura caloriferului amorţit de razele lunii.Acasă, în hol,frumos rulate,mă aşteptau cuminţi covoarele pentru a doua zi.Soţia chiar mi-a zămbit cu bătătărul în mână.
-Ei acum că te-ai lămurit ce-i cu maşina,treci şi te odihneşte că-mi trebuiesc covoarele bătute,curăţate,periate, mâine când vin acasă. 
Oare Nostradamus o fi ştiut de mayaşi?Sau mayaşii de el?Că popa meu oricum nu ştie nimic.Voi ce credeţi???????

luni, 17 decembrie 2012

ALEARGĂ-ŢI CAII


ALEARGĂ-ŢI CAII

Aleargă-ţi caii de zăpadă,
Prin nopţile cu albe vise,
Peste cuvintele-ţi ucise,
Ce stau din nori să cadă.

Aleargă-ţi caii de zăpadă,
În nopţile tăcute şi pustii,
Prin gând novice de copii,
Plăng norii toţi grămadă.

Aleargă-ţi caii de zăpadă,
Prin cer de stele atârnând,
Lumină blândă de cuvânt,
Pe chipul tău umil să şadă.

Aleargă-ţi caii de zăpadă,
În nopţile tăcute şi senine,
Ce stau cuminţi prin mine,
Destin dorind ,să-şi vadă.

Aleargă-ţi caii de zăpadă,
Cu tropot peste simfonii
Şi-om deveni cu toţi copii,
Când visul ne dezleagă.

UN ZBOR...


Sunt liber iar iubita mea ,
Să mai păşesc pustiuri,
Cu albul îngheţat de stea ,
Din vise îmi fac schiuri.

Apoi îmi patinez lumini ,
Ascunse printre recii nori,
Le las să cadă pe grădini ,
Făcând mormânt de flori.

Se-afund-un vis în noapte,
Purtând iubirile-şi nebune,
Prin îngheţatele lui şoapte,
Zbura tăcut spre altă lume.

Să pot să zbor de-aş reuşi,
Cu aripi mici din evantai,
Te-oi săruta şi nu vei şti,
Că ai o lacrimă să-mi dai.

CĂLĂTOR FLĂMÂND



Trec albe nopţi, când vise bat mătănii,
La poarta cerului închisă-ntre lumini,
Rotundă luna, îşi mai conduce sănii,
Cu ochi închişi, la caii albi te-nchini.

La poarta cerului închisă-ntre lumini,
Stau primăveri în amintiri amestecate,
Un nor îţi plânge cu lacrimi peste sâni,
Izvoare de cuvinte,în noapte îngheţate.

Rotundă luna, îşi mai conduce sănii,
Prin dans de fulgi ce se aşează blând,
E dispărută-n codru urma de dihănii,
Ce muşcă noaptea tristului flămând.

Cu ochi închişi, la caii albi te-nchini,
Te pierzi purtată-n adiere de cuvânt,
Din şoapta-ţi rece mai picură lumini,
Pe călătorul trist,de dragoste flămând.

Când dimineaţile îşi vor ascunde norii,
Sub rugăciunea albă,şoptită în cuvânt,
Tăcut sărutul nopţii v-a deştepta fiorii,
Prin călătorul trist,de dragoste flămând.

MIREASĂ DE ZĂPADĂ



Frumoasa mea regină cu raze-n dimineţă,
Lumina ta senină mă-nvăluie prin ceaţă,
Tu îmbrăcată-n straie de muguri îngheţati,
Mireasă-mi eşti în lume la cei însinguraţi

Sub pasul tău se-ascunde tăcerea unui vis,
Cu inima-ngheţată.,păşeşti cuvântul ucis,
Tu singură prin lume,nimic nu mai oferi,
Cu gerul din privire, la călători stingheri.

Coboară din lumină, în clipa care trece,
Prin sufletu-mi grădină,aşează visul rece,
Mi-i inima fierbinte ,de alte reci iubiri,
M-oi închina la tine cu zeci de amintiri.

Rămase spânzurate, pe rece colţ de cer,
Mai licăresc în noapte speranţe efemer,
Cu tine m-oi petrece,eu călător al lumii,
Pe razele-ngheţaţe, prin universul lunii.

Se clatină iubirea în dans de fulgi,de nori
Şi tu-mi cobori în suflet, cu recii tăi fiori,
O lume să se-nchine, când o veni să vadă,
Că te iubesc dar rece,mireasă de zăpadă.

sâmbătă, 15 decembrie 2012

SCARA DE BLOC



Ieri în scara mea din bloc,
Trei vecini tăiau un porc,
Bietul nici nu mai guiţă

Şi amicii mei sunt criţă.
Vreau şi eu să îi ajut,
Au butoiul ne-nceput,
Bietul porc sări spontan,
Drept la mine în ciocan.
Şi pieri bietul de frică,
Da trezise-o vecinică.
Noi priveam umil în gol,
La butoiul din subsol,
-Marş în casă Constantine,
Cad cuvintele pe mine,
-Ho,cucoană,nu ţi-i bine?
Toţi ne-am legănat pe tine.
-Tu nu vezi că nu guiţă,
Că -i o biată puşculiţă?
Mergi şi tu,te linişteşte,
Chiar şi luna aţipeşte,
Eu rămân că sunt proscris,
S-adun încet la mărunţiş,
Să am cu ce veni la tine,
Când nopţile or fi senine...

vineri, 14 decembrie 2012

LUNĂ RECE



De-atâta alb ochii mă dor,
În nori speranţe spânzurate
Şi-aruncă fulgii cu-n fior,

Prin lacrimile îngheţate.
Un piţigoi mai ciripeşte,
Stând zgribulit pe-un ram
Şi prin lumini încremeneşte,
O crizantemă-n rece geam.
Tu în tăcere îmbrăcată,
Pluteşti pe cer în noapte,
Tu luna mea de altă dată,
Te încălzesc cu şoapte...
Arunci luminile pe vis,
Prin noaptea care trece,
Rămâi aşa precum ţi-am zis,
Iubita mea cea veşnic rece....

PREA TÂRZIU


Lacrima schimbată-n fulg ,
Poposeste prin fereastră,
Din nor alte lacrimi curg,
Înălbind grădina noastră.
Florile se sting şi mor,
Prin luminile aprinse,
Încă mai zâmbesc de dor,
Crizanteme neatinse.
Nori învălmăşiţi pe cer,
Sub lumini de lună plină,
Parcă- aleargă efemer ,
Peste umbre,prin gradină.
Tu mă plângi frumoasă,
Cu lacrimi albe de apus,
Dar n-are rost şi lasă,
E prea târziu şi-s dus...

CUVÂNT PIERDUT



Un vânt prin noapte rece,
Cu şoapte puse-n gând,
Pe crucea de mormânt,
Un nor cu lacrimi trece.

Şi-adoarme-o simfonie,
Lumina lunii sumbră,
Se-ascunde de vecie,
Pe-o constelivă umbră.

Cad lacrimi îngheţate,
Bătrân,cuvăntul moare,
Pe-o cruce aplecată,
Mai străjuie o floare.

Iar pasu-mi pe zăpadă,
Punea amprente moi,
Cu amintiri grămadă,
Ce se-necau prin noi.

Şi-o lacrimă subţire,
În colţ de ochi mă doare,
Plângea tăcut în mine,
Cuvântul care moare.

O altă noapte-mi vine,
Fulgii dansând pe-apus
Şi-aşează peste mine,
Cuvântul care-i dus...

joi, 13 decembrie 2012

SĂ VII... ROŞU


Morgană îmbrăcată-n roşu,
Să vii în noaptea să te ţină,
Prin univers tăcut doar moşu,
Pe sâni să-ţi picure lumină.
Să vii păşind peste pustiu,
Prin vise-n seară te aştept,
Că n-am murit,sunt încă viu,
Te-oi săruta pe sânul drept .
Să vii când lacrimile plăng,
Ecou tăcut prin noapte,
În braţe iară să te strâng,
Şi să cădem în şoapte....

IARBA ROŞIE



Tu fată plină de lumină,
Ce alergai prin toamnă,
-Ţii minte luna plină?
-Care voia să doarmă?

Iar tu fugeai în asfinţit,
În păr cu stele prinse,
Prin vise încă ameţit,
Scâteia viaţă prinse.

Să ne iubim o noapte,
Să ne jurăm credinţă,
Să fim pierduţi în şoapte,
Să fim doar o fiinţă.

Să plânga-n dimineaţă,
Un nor tăcut pe moşul,
Că iar greşise-n viaţă,
Îl cam certa cocoşul.....

Să vii şi-n altă noapte,
Să ne iubim nebuni,
Pe frunzele ce-s moarte,
La margine de lumi.

Mă cheamă universul
Şi-am să te-alerg în vis,
Eu am să-ţi dărui versul,
Ce încă nu l-am scris...

ÎMBRACATĂ-N VIN


Dracu să te ia vin roşu,
Iară-i faci vise lui moşu,
Că în noapte tot închin,
Fetele-mbrăcate-n vin.
Toate zboară de nebune,
Da se duc în altă lume,
Zău că sunt prea ameţit
Şi ea-mi zboară încâlcit.
Peste micul neouron,
Care se credea patron,
Doamne, arătai divin,
Toată îmbrăcată-n vin
Şi din visul îngeresc,
Zău iubito te sorbesc...

PUSTIU...


Azi n-am să-ţi scriu ,
Fărăma din cuvânt,
Deşi te am în gând,
Mă simt totuşi pustiu,

Iar simfonii nu cânt
Şi-n gerul de afară,
Prin fulgii ce coboră,
Las visele zburând.

În pomii dezbrăcaţi,
Stau iele şi stihii,
Şi -aşează argintii,
Sărut de-nsinguraţi.

Trecându-se un nor,
Mai plânge cu-n fior,
Poveri tăcute-n dor,
Cu lacrimi de izvor,

Sunt supărat,nu scriu,
Dar într-o altă lume,
Iubirea mea îmi spune,
Că nu voi fi pustiu.

Tu ai să vii la mine,
E tot ce vreau să ştiu,
Că umpli un pustiu,
În nopţile din mine...

miercuri, 12 decembrie 2012

VIS CU NOR...


Se-nchină nor cu lacrimă de jale,
Un vânt îl poartă pe aripă în zbor,
Plângand încet pe lacrimile tale,

Îngheaţă-n streşini şi-n pridvor.

Se-nchină nor cu lacrimă de jale,
În timp ce visele se-ascund în dor,
Prin crâng potecile sunt goale,
De simfonia frunzelor ce mor.

Un vânt îl poartă pe aripă în zbor,
Ducându-şi gerul drept povară,
Pe-o crizantemă gândul călător,
Punea speranţe-n prag de seară.

Un vînt îl poartă pe aripă în zbor
Şi-o floare-mi daruia încă petale,
Să-mi pună-n suflet cîntec cu fior,
Păşea apusul pe satul meu în vale.

Plângâd încet pe lacrimile tale,
Cu fulgi mai cad luminile pustii,
În rugă-şi cântă aceleaşi osanale,
Şi se-nchinau la vise de copii.

Plângând încet pe lacrimile tale,
Din amintire iubito-am să cobor,
Am să te-mbrac cu micile petale
Şi am să-ţi cănt cu şoaptă de izvor.

Îngheaţă-n streşini şi-n pridvor,
Prin noapte lacrimi mai petrec
Şi-n visul blând ce zboară-n nor,
Adânc în somn vreau să mă trec.

Îngheaţă-n streşini şi-n pridvor,
Tăcut de calm iubirea noastră,
Doar crizantemele încă mă vor,
Să plăng tăcut lângă fereastră...

marți, 11 decembrie 2012

COLŢ DE PAT

Îmi ceri iubito să te bat,
Aşa mereu fără hodină,

Chiar mi-ai facut lumină,
Pe colţul roşu de la pat.
În uşă stau îngândurat
Şi te privesc cu milă,
Iubita mea tu stai umilă,
Cu aşteptări în colţ de pat.
Lumini din vis întunecat,
Îmi stăruie prin minte,
Un geamăt cei fierbinte,
Şi moare-n colţ de pat.
Voi cade iarăşi în păcat,
De-am să găsesc pricină,
Te-oi bate însă fără vină,
Pe colţul roşu de la pat ,
Blestem îmi zic şi tac,
Căzut pe-a mea fiinţă,
Mă umpli de dorinţă,
Tu colţ nebun de pat....:))))))

luni, 10 decembrie 2012

AMICI DE DRUM...


AMICI DE DRUM....

Afară ies şi vreau să plâng,
Mă plimb încet cu clica
Că mi-am băut gagica ,
Mă ceartă bieţii blând.

Un câine latră a pustiu,
Prin nori lumini de lună,
Încearcă liniştit s-apună,
Pe fund la sticla de rachiu.

Paharul plin mai poposea,
Din când în când la mine,
De braţ mă trage oarecine,
Dar el pe gât se răsturna.

Mă bate gerul da nu strig,
Doar eu şi cu amicii mei,
Călcăm troiene cu temei,
Tot clănţănind de frig.

Ne tot rugăm la nor pustiu,
Aşa parcă de-un protocol,
Să ningă doar în si bemol,
Să umple sticla de rachiu.

Încep duşmaii să ne vadă,
Cu icnete şi hâc,câzând,
Şedeam cuminte sărutând,
Doar oameni de zăpadă.

VIS DE IARNĂ



Încep copii să repete, cuvintele de cald colind,
La gura sobei stau bunicii cu amintiri în gând,
Se plimbă norii grei de iarnă prin cerul pustiit,

Plângând cu lacrimi îngheţate pe codrul adormit.

Doi cai şi-o sanie mai trec, pe uliţa-nfundată,
Pe sub luminile-aruncate de luna cea posacă,
În tropot fulgii de omăt,cădeau purtaţi de undă,
Prin cântecul de zurgălăi ca urma să le-ascundă.

M-aşteaptă bradu-ncremenit pe visele de noapte,
În munţii nopţii un izvor mai susură-ntre şoapte,
Îl iau în braţe şi gândesc, să-l duc acas la mine,
Să stau în noapte să-l privesc împodobit cu tine.....

Apoi prin lumânări să cad ,din aşternut ceresc,
Iubito vreau să înţelegi ,că-s sincer şi iubesc,
Nu încerca să mă trezeşti din noaptea de abis,
O linişte îmi joacă-n oase,nu mă trezi din vis...

duminică, 9 decembrie 2012

ULTIMUL DANS


ULTIMUL DANS

Hai vino şi zboară alături de mine,
În noaptea tăcută prin puful din nori,
Viori să ne cânte cu note ce-s line,
Luând şoapte în braţe,să naştem fiori.

Hai vino cu mine,pe nori să dansăm,
Să-i facem pe lume lumina să cearnă,
Să plângem cu gheaţă atât cât putem,
În gerul tăcut să dansăm peste iarnă.

Ne vede doar luna, păşind peste cer,
De tine-s alături, prin ultimul vals,
Cu ruga iubirii pe buze-am să pier,
Cu fulgii în braţe în ultimul dans.

CĂND BOALA-I GREA.....:)))))))



Mai am nevoie de-un ficat,
Să trec de alte crize,
Sunt negre gâdurile-n cap,

Da, merg la analize.

Simţeam arome din ibric,
În aburi de cafea
Şi-o dimineaţă de nimic,
Parcă mă ustura.

Prin ochii mei încă închişi,
De vise cu temei,
Încet treceau şi alţi proscrişi,
Cu boala după ei.

Un ger mă mângaie pe faţă,
Cu recele-i grotesc,
Alerg prin clipele de viaţă
Şi iară ameţesc.

Păşind pe drum aşa hoinar,
Cu mersul apăsat,
Mă-mpiedic iarăşi de un bar
Şi intru,ce să fac?

Privesc în jur şi-i numai fum,
Chiar nimeni nu era,
Din sînii ei ieşea parfum,
Da sta după tejghea.

Bag măna-ncet în portofel,
Nimica nu mă doare
Şi mă gândesc ca un tembel,
Că-i bună fata,tare.

Ce baftă Doamne pe patron,
Moşneag cu părul sur,
Zâmbea şi el ca un clapon,
Dar o batea pe cur.

Zămbesc şi eu la biata fată,
Discret îi fac un semn,
Îi dau din banii de coplată,
C-o dublă mă îndemn.

În frig şi rece stau un ceas,
O altă dublă cer,
Îmi jocă mucii rău prin nas,
Da zău că nu disper.

Mi-i varză parcă tot ficatul,
Eu încă mă gândesc,
Atâta cât mă duce capul,
Cum s-o ademenesc.

Dar ceasul rău mă copleşeşte
Şi vine peste mine,
Din prag muierea mă priveşte
-Acuma văd eşti bine.....

Înghit în sec, cum să-i explic,
Că la spital n-am fost?
-Am stat iubito doar un pic
Şi am băut de post.

-Iubito zău să nu mă-njuri
Ci,stai puţin la masă,
Tot ce-ai făcut cumpărături,
Le-oi duce eu acasă.

Cu pungi,plăsuţe şi-alte cele,
Păşeam dezordonat,
Simţeam cum horele de stele,
Mi se jucau în cap.

............................................

Deci luaţi aminte dragii mei,
Vă spune mos isteţul,
De beţi ca mine cu temei,
Dormiţi cu făcăleţul...

INTREBARE


INTREBARE

M-am iubit cu lacrima ta,
Doar două secunde,
Ascuns în lumină de stea,
Cuprins între unde.
Plângeau însă rece norii,
Un cântec de lună,
Mi-adie prin suflet fiorii,
Cu aripi de brumă.
Lumânarea-şi mai frânge,
O clipă-n lumină
Şi-o flore-şi mai plânge,
Cu sânge-n gradină.
Când lacrima-ţi moare
Şi eu voi fi dus,
Întreabă-te floare :
De ce am apus?

ÎNCĂ TE IUBESC


ÎNCĂ TE IUBESC

N-am nici o iarnă-n buletin
Şi cred că n-am nici vise,
Pe care-aş vrea să ţi le-nchin,
Cu florile ucise.

Nu am nici urmă de-amintire
Şi rece plâng doar norii,
Încet de reci mă picură safire,
Ce îmi adorm fiorii.

N-am nici o lacrimă să-ţi dau,
Să o săruţi în noapte,
Închise-n suflet eu mai vreau,
Poverile de şoapte.

Nici mângâieri eu nu mai am,
Să mângâi linişti de-apus,
Sărutul eu ţi-l las pe geam
Şi-n nopate-s dus.

Nici paşi să fac eu nu mai pot,
Am mersul încuiat,
În turn de fildeş şi socot,
C-aşa mie dat.

Nu am nici scară către cer,
Să urc privind de sus,
Speranţele ce mor stingher,
În sufletul apus.

Nu am frumoasă rugaciune,
Să ţi-o închin regesc,
Păşesc tăcut în altă lume,
Şi încă te iubesc.

sâmbătă, 8 decembrie 2012

PENEŞ UNGUREANU (parodie dupa Vasile Alecsandri)


PENEŞ UNGUREANU (parodie dupa Vasile Alecsandri)

Plecat-au nouă din palat,
Cu Ungureanu zece
Şi nu-i părea rău nimănui,
Că o ARD-eau la rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor,
Păşeau cărări de munte,
Cu unguientul la picior
Şi cu minciuni cusute.

Toţi dorobanţi,vechi PDL-işti,
Cu stat de viţă veche,
Minţe-au frumoşii securişti,
De nu aveau pereche.
Aveau şi nume de curcani,
Ştiuţi că-s puşi pe glume,
Făceau politică-n Balcani
Prostind întrega lume.

Plecat de-acasă,de la plug,
În miez de caldă vară,
Popor voia să pună-n jug
Şi să-l prostească iară.
Ne spuse biet-un graiul său,
Că vrea din nou ministru
Şi mă găndesc,că n-ar fi rău,
Să-l punem peste Nistru.

Orice-n cale-l întâlnea,
Rânjind în gura mare,
Se tot crucea dar îi spunea,
Tu n-ai nene cătare.
Întreg norodul se mira,
Cuprins de admirare,
Că dracu votul o să-i dea,
Spre iadul lui cel mare.

Te du cu zile dragul meu,
Te du dară cu zile,
Nu-s vierme,ciumpalac,ateu
Să mai votez cu tine.
Hei tu sergent făr de mustăţi,
Mă minţi ca un dement,
Cum ai făcut şi-n alte dăţi,
Cu-n tub de unguient.
Dar cui să-i fi trecut prin gând
Şi-ar fi crezut vreodată,
Că votu-i seceră pe rând,
Făcând din ei o cloacă.
Priviţi din nouă căţi erau
Şi cu sergentul zece,
Speranţe-n urne le mureau,
Prin visul lor ce trece.

E-atât de mică lumea ta,
Tu flacără printre făclii,
Nimica nu mai poţi schimba,
MeReU aţi fost portocalii.
E steaua voastră tot mai neagră
Şi-i cerul vostru tare nemilos,
Vă mulţumeşte-o lume-ntreagă,
Că ne-aţi minţit frumos.

De marinar voi sunteţi cârmuiţi,
Nu stiţi însă lupta curat,
Din urnă voi ieşiţi faliţi,
Că planul zău v-a eşuat.
Se-agită bietul, vai de el,
Pe-a României maluri,
Rămas pedestru e tembel,
Şi are-n cap doar valuri.

Acum aproape am ajuns,
Ura!-nainte Ura...,
Un singur vot mai am de pus
Şi le-oi închide gura.
Tu micul meu copil de vis,
Ce te-ai frecat cu unguient,
De-acuma-ncolo eşti proscris,
Hai marş din parlament.

Portocalii acuma răvăşiţi
Pe tot cuprinsul ţării,
Privesc cum lauri ofiliţi,
Se-necă-n fudul mării.
Când gura lor cea nemiloasă,
Impozite punea pe masă,
N-au cui mai spune minciunele,
Că vor sufla cu toţi în vuvuzele.

CĂLUGĂRIŢA..(parodie dupa Mateiu Ion Caragiale)



Spre sfântă mănăstire ce încă nu-i zidită,
Veni Elena Udrea ,cu trupu-i durduliu,
Căzută din gondolă şi-amarnic umilită,
Veni biata în munţi ,să predice-n pustiu.

Frumoasă altă dată ,pe lângă chel voivod,
Cărările de munte ,le blestema cu-un of,
Visa sărmana fată ,cătând popor nerod,
Da ,i-au tăiat răzeşii şi tocul la pantof.

Învăţătură n-are fata,să cânte din psaltire,
S-a fript la bot săraca,că e fierbinte borşul,
Şi-n munţi e exilată, dar n-are mănăstire,
O calcă pe cărare din milă doar cocoşul.

joi, 6 decembrie 2012

BAŞCA MOŞULE

Mă trezesc dimineaţa cu mare bucurie în suflet,încercând să adulmec ceea ce-mi aduse moşul Nicolae în perechile de încălţăminte.În drum spre baie,cu ochii încă lipiţi de vise,mă înfurii totuşi la gândul ca televiziunile,dar nu numai ele.ci şi mulţi prieteni de-ai mei de pe FB,se chinuie să-mi strice acel farmec al sărbătorilor de Crăciun.Deja se înghesuie pe wallul meu postari cu colinde şi manele de toate culorile,moşi Crăciuni,Crăciuniţe,brăduţi,săniuţe.reni şi alte orătănii.Mă gândesc şi eu că până la Crăciun o să fiu deja plictisit de colinde dar sfărşitul lumii o să mă alinte cu mirosul de brad .ascuns în sprayul cumpărat de la buticul din colţ.Îmi zic să dau o tură pe casa scării,pe unde erau felurite încălţări,pentru a vedea şi eu cam ce-au primit vecineii şi vecinuţele mele şi cam cât de cuminciori au fost.Zis şi făcut.Doar nu mă trezisem aiurea aşa de dimineaţă.Trebuia să-mi satisfac curiozitatea.Aşa se face că, cobor tiptil, desculţ pentru a nu fi auzit şi-mi incep investigatia de la parter.Da.Aveam să-mi dau seama că nu greşisem cu nimic şi în felul ăsta voi afla ceva noutăţi.Peste încălţătările mele aruncasem o păturică cu ochii închişi pentru a-mi păstra surpriza la urmă.Toate bune şi frumoase până am ajuns la parter unde surprizele încep a se ţine parcă lanţ.La tanti Rosalia la uşă,duduia cu ştirile din bloc,găsesc o pereche de pantofi 44 în plus.Semnul de întrebare trona semeţ în gândurile mele.A cui or fi ? Îmi aduc aminte că făcusem armata pe la anti-terro şi-i adulmec imediat pentru a afla cine este fericitul posesor.Îi privesc atent şi dupa urmele de făină,putoarea de drojdie îmi dau seama că sunt a unuia plinuţ care face covrigi
la o tonetă din faţa bisericii şi care mai frământa din când în când şi pe la parter pe la mine.În ei trona o sticlă de vin roşu legată la gâtlej cu tricolor.Alături în papucii duduiei,frumos aşezată era o cartelă cosmote şi-o carte de bucate tradiţionale.Trag repede concluzia că duduia umblă cu telefonul legat la ureche şi că nu prea ştie să gătească.Scurt,am să-i refuz orice invitaţie la masă,însă voi servi un vinişor roşu când voi fi chemat la o intervenţie ceva.În rest linişte şi pace.Pe la celelalte apartamente,prin încălţări erau ciocolăţele,zaharicale,turtă dulce de toate formele,ceea ce dovedea că sunt oameni serioşi cu copilaşi care nu începuseră a păşi calea păcatului.Privirea mi se înţepeneşte pe cizmuliţele unei fătuci,proaspăt mutate şi după cât se parea singurică.Îi rânjisem eu de câteva ori aşa în treacăt şi-mi răspunse mereu,însă nu prea găsisem un moment mai acătării pentru o discuţie mai serioasă.Era frumuşică ,cu picioruţele coborând direct din gât,mai toţi vecineii rânjeau ca şi mine la vederea ei.În cizmuliţă,bagate adânc se ascundeau un billet de avion,paşaport şi un fel de contract în altă limbă care îmi era straină.Străină,străină,dar tot am înţeles că fătuca era guristă în poziţia aplecat.O fi de la cules căpşuni îmi zic,pentru că o mai văzusem eu cu genunchii bandajaţi.Mai erau frumos împachetaţi o pereche de bikinei gen second,din care răzbătea un miros de levănţică putredă şi câteva pliculeţe cu etno-botanice noi.O biata fătucă botanistă.Şi eu care credeam ceva total greşit.La Vasile la uşă,un celibatar convins dau peste altă pereche de papucei dubioasă.Ai lui,ăia pe care-i ştiu de când a venit în bloc,erau parcă goi,lucru care mi-a dat imediat de gândit.Nu se poate tocmai el,baiat fin şi fain să nu fi fost cuminte.Bag uşurel mina în ei şi ce să vezi? Scot trei citaţii de plată pentru pensie alimentară de la trei personae diferite.Oups,codoşule,ai puso.Zâmbesc amar cu gândul la moaca pe care o s-o facă când o vedea.Îm cei de alături un Make-up de ultimă generaţie şi-un parfum rusesc.Concluzia este cât se putea de simplă.Cuconeta care era la el avea neapărat nevoie de farduri pentru a-şi ascunde primăverile şi dacă o rămânea cu ou,la anul o să aibă bietul patru citaţii de pensie alimentară.Cu gândurile amestecate păşesc luminile tâmpe ale scării.La badea Ion in bocancii lui era aceeşi perfuzie de anul trecut,semn ca săracul încă mai chinuie bunătate de băbuţă.La ea un vibrator nou cu încărcare solară.Dai un ban,dar face,mă gandesc în fugă.Tocmai se plânse la muierea mea că plăteşte prea mult la curent.
Acuma chiar o înţeleg.O seamă de firme fac încărcătoare ce consumă prea multă energie.
Mă amuză gândul că este în pas cu noua tehnologie.Deja îmi formasem o părere de vecineii mei.Nu mai aveam cum să amân şi surpriza mea.Ciufut cum sunt,am lăsat la uşă o pereche de cizme şold din alea pescăreşti.Na,mi-am zis eu atunci.moşule să le umpli să văd dacă ai cu ce.Dezvelesc cizmele ce-au stat cuminţi sub păturică şi stupoare.Moşul se pare nervos că am umblat mai mult pe la pescuit îmi făcuse ceva găurele,îmi aşezase frumos într-una ultimile facturi şi-n cealaltă un ligean de ouă roşii să nu fiu supărat că de vine sfărşitul lumii n-am apucat să fac şi paştele.Aşa că mă hotărăsc să-mi ciocnesc ouăle de paharul cu rubiniu în linişte,lăngă biletul de trimitere la psiholog,care ştiu sigur, mă aşteaptă să-mi bage şi ultimul neuron în cămaşa de forţă.Bag seamă că moşul nu mai dă nuiele,că le foloseşte la împletit coşărci pentru export şi vă întreb aşa din curiozitate:….
-Voi dragilor ce-aţi primit? Vă pup pe frunte…..

miercuri, 5 decembrie 2012

SFAT DE IARNĂ...(dupa Iarna pe ulita)



A-nceput de ieri să cadă,
Câte-un vot necenzurat,
Peste coapsa-i de păcat,
Şi un moldovean din stardă,
Pică-n pat.

Vodă nu mai e cu tine,
Tu să ieşi şi să-i înfrunţi,
Pe răzeşii mei din munţi,
Amu se gândesc mai bine
Şi sunt mulţi.

Nu-s copii,au drept de vot,
La o şcoală ,peste drum,
Nu-i mai poţi minţi acum,
Dacă n-ai pantofi cu toc,
Doar cu fum.

Gură faci cât roata morii,
Vrei să minţi iarăşi frumos,
Voda ţi-a suflat în borş,
Risipind pe cer fiorii,
De codoş.

Să vedem ce mai aduce,
Ne-ntrebăm cu ochii trişti,
Cum cucoană mai exişti?
În gondola ta ce duce,
Numai fotbalişti.

Babelor ce ies în stradă,
Nu le pune funde-n coc,
Nu le da pantofi cu toc,
Că vor toate în ogradă,
Cîte-un dobitoc.

Zău te iau cu toţi la vale,
Prea puţini te mai susţin,
Bea şi tu un vin pelin,
Lâng-o oală cu sarmale,
De creştin.

La votare de-or să vină,
Altceva să scoţi din coş,
Pentru babe câte-un moş,
Câte-un tinerel să-l ţină
De cocoş.

RUGĂMINTE LA MOŞU…



Sunt mai bătrân,doar tu mă ştii,
Măi moşule şi-am fost cuminte,
În loc să-mi vii cu alte jucării,
Să-mi dai din sac puţină minte.

Ţi-am pus aseară moşule scrisoare,
La poşta cea uitată-n colţ de sat,
Dar sper că nu ţi-o fi cu supărare,
De-ai să-mi aduci ce te-am rugat.

În traista ta, ce-i ca apusul roşu,
Să-nghesuieşti dar fără etichetă,
O tânără fierbinte pentru moşu,
De mai rămâne loc şi-o bicicletă.

Să te slăvim în timpuri jucăuşe,
Ce lumânări ne picură cu jale,
Pe braţe vreau să-i pun catuşe,
Şi-am s-o dezbrac de pijamale.

Să stai ascuns lângă fereastră,
Prin geamul îngheţat să vezi,
Cum freamătă iubirea noastră,
Cănd din buric îi curg zăpezi.

Să pută aşternutul meu pustiu,
A trandafiri dar fără de petale,
Drogat de-un vin mai rubiniu,
Să-i dau prin noapte la pedale.

Te rog frumos să-mi mai aduci,
Un bici croit din neagră catifea,
Cu dinţii strânşi s-o bat la buci,
Când nu mai vrea să-mi stea.

Tu să nu crezi că sunt nebun,
Îmi pun chiar sufletu-mi zălog,
Să vezi că-i blând şi cald şi bun,
Chiar zău l-am dus la psiholog.

luni, 3 decembrie 2012

MAI AVEM TIMP



Ţi-am dezvelit visele nopţii,
De sudoarea păcatului,
Pălmuindu-ţi ecoul încărcat,
De speranţe alergând.
Ultimile simfonii călăreau,
Încă notele răvăşite pe jos,
Sub paşii noştri obosiţi,
Ce-şi dansau ultimile primăveri.
Privirea ta încă dăinuie,
Peste ridurile de iubiri,
Crescute în inima mea
Şi încă mai avem timp,
Pentru ultimul sărut....

DANS DE TOAMNĂ



Mai plouă cu apusuri,peste iubirea noastră,
Se-nghesuie culori în curcubeul din priviri,
A îngheţat o crizantemă luminile-n fereastră,
În suflet moare iarba, sub brume ce-s subţiri.

În cer de noapte trec cocori cu aripi obosite,
Pe faţa lor mai plâng doar norii din cuvânt,
Şi-aruncă strigăte-n ecouri ce sunt neauzite,
Iar timpul ne miroase, cu adieri de pământ.

Noi vom rămâne-n noapte,în suflete săraci,
Cu inimile goale,în noi plâng frunzele tăcute,
Îmbrăţişam doar umbre şi dezbrăcăm copaci,
Călcând aleea nopţii cu simfonii ce-s mute.

Să mai dansăm o clipă,în toamna ce se duce,
În sala cu-anotimpuri să-şi odihnească rostul,
Să facem sex cu luna ce prin tăceri ne-aduce,
Lumina ei cea blândă, în aşternutul nostru.

PARODIE...( dupa DANS DE TOAMNA…tot CC.)



De plouă cu apusuri peste iubirea voastră,
Şi-nghesuit culorile vă muşcă din priviri,
Voi nu vă-nghesuiţi cu nasul în fereastră,
E tăvălită iarba-n păcatul vostru de iubiri.

Treceau încet prin noapte în zborul călător,
Cu obosite aripi ce bat la margini de ecou,
Prin norii care plâng în lacrimi de cocor,
Păcatul trudei voastre care se naşte-n ou.

De vă simţiţi în sufet mai goi şi mai săraci,
Îmbrăţisând la piept doar umbrele tăcute,
Gândiţi cu-n neuron,din nesimţiţii craci,
Dansând pe portativ, dar între note mute.

Vă calcă anotimpuri pe-a inimii balans,
În pasul lor de aştri şi lin cum e la hoţi,
De vă iubiţi cu umbre păşind eternul vals
Călcând păcatul lumii,voi naşteţi idioţi.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

EU NU POT FI...



Eu nu pot fi,
Mai curvă
Decât Magdalena
Şi nici piciorele,
Nu ţi le spăl,
Dar pentru tine
Sunt emblema,
Eternului tăcut
Ascuns în văl.
Eu nu mă mai
Numesc creştină,
Eu nu numai vreau
Sa te cunosc,
Mi-i inima
Şi sufletul de vină,
Când eu iubirea ,
Îţi cerşesc.
Rămâi eternă
Amintire rece,
În nopate fără
De culori,
Tu vis tăcut
În nopate
Mă petrece,
În patu-mi
De pământ
Şi flori...