miercuri, 19 decembrie 2012

BLESTEM MAYAŞ


Bag de seamă că mayaşii în prezicerile lor despre sfârşitul lumii,au uitat se pare,deşi o ştiau prea bine,că planeta asta rotundă ,e plină de capete pătrate.Niscai cercetători,intrepreţi sau traducători,ce-or fi ei, ai calendarului au amestecat atât de bine înţeleptele lui preziceri că îmi vine să-mi fac testamentul pe scutul nuclear,că atât mai avem.Nu înţeleg de ce înaintaşii lor au făcut acest calendar ,dar se pare au ales greşit data pentru final.De unde dracu să ştie ei că abia am sacrificat purceaua şi-o să rămână aiurea în frigider şi prin podul casei cârnaţi,slănini şi alte cele.Curios este ca şi popa meu a luat-o razna de la asemenea preziceri.M-am trezit cu el la uşă cam devreme pentru ajun.L-am primit creştineşte,nu aveam ce să fac şi-apoi nu era să mă fac de râs în ochii vecinilor,care mă ştiau creştin şi cu frică de Dumnezeu.În alţi ani venea şi el de ajun.
Fiind om gospodar în legea mea,am aşezat rapid pe masă un blid cu nişte compot de prune afumate din alea de la vecinii noştri moldoveni,că alea de la noi erau învăţate să dea dulceaţa numai pe conductă de alambic,nişte bucăţele de halva cu biscuiţi tot de pe la ei şi tot de post.Ceva fructe de pe la turci şi spre marea bucurie a popii nişte vin rubiniu autohton şi fără E-uri.Mi-a cântat live.Eram emoţionat şi strângeam cu gingăşie cei 50 de roni în pumn.Da,merită mă gândesc eu.Puţini mai au curajul să cănte live.Dau şi celor trei copilaşi,copilaşi cu numele,că erau ditamai hăndrălai de să-i pui la plug ,20 de roni şi 20 la dascal,10 la pălimar.Hopa na,îmi spun.Scump dar face.Cuvioşenia sa îşi plimbă ochii pe pereţi în timpul cântarii şi vad privirea lui iscodind un tablou cu un nud, primit cadou de la un prieten,pictor cunoscut.Zâmbesc pe ascuns.Ca
în fiecare an popetul se aşează la masă,aşa ca un gest de respect ,să mai schimbăm o vorbă două, bineînţeles după ce-şi strecură bancnota în buzunărelul lui infinit de sub sutană.Muiera-mi plecase de dimineaţă la moll să-şi mai cumpere câte ceva enzime de fermenţi şi uite aşa căzu beleaua pe mine să primesc popa.Aburii de cafea mă cheamă rapid în bucătărie.Pun frumos ceşcuţele aburinde pe masă luând loc.
-Cam răruţ pe la biserică domnu Constantin....zice el ca un fel de reproş.Nu te-am mai văzut de la paşti,când ai venit la spovedit şi împărtăşit.....
-Eh,zic eu,tipul ăsta al dr.....,oups mi se înţepenise cuvântul cu coarnele-n gât,ptiu....,e tare scurt timpul părinte,da,donaţie am făcut...Ciufut cum sunt pun mâna şi-i torn popii un pahar de ăla haiducesc de vin,aşa de gust,până se mai răcoreşte cafeaua.
-Hai noroc,gustă părinte şi vezi dacă e bun,zic eu zâmbind că popetul îşi trimise înaintaşii pe la următorii creştini să ducă vestea.Cel puţin aşa am mai salvat ceva vin de la gurile flămânde ale dascălului şi pălimarului,care oricum puţeau deja a borhot.
Nasul meu fin a prins repede mirosul în timpul cântarii.Duhneau amândoi.Coborau cu grija scările fredonând Bahama-mama.Duhnea şi popa dar mai puţin că mesteca nişte Orbit.Trompeta popii îmbracă pe jumate paharul,sorbind cu nesaţ şi apoi mestecand....Mă uit mirat la el....Bă taică,de ameţit ce-oi fi fost cred că am scăpat un butuc de vie cu totul în vin.
-Numai la dumneata îmi permit eu să degust Constantine.Ştiu ca ai vinul curat şi bun.
-Aşa este parinte,eu nu-l aghezmuiesc....şi râd cu subânţeles.Başca subânţeles.Popa uitase că la paşti a spus că-s păcătos şi mi-a dat numai aghiazmă mare.Chiar a fost darnic.Mi-a dat un butoi să-mi pot spăla păcatele.Mai aveam şi acum,era cu ce aghezmui vinul....
-Văd că ai pregătit de post,aşa creştini mai rar,zice el cu nasul întors către bucătarie de unde venea miros de afumături.Mă găndesc să-i cer popii un bon fiscal,aşa doar să-i pot deconta muierii banii daţi pe apa sâmbetei,însă renunţ.N-am să fumez o săptămână şi recuperez,în fond e sănătatea mea.
-Pace,sanătate şi bunăstare,zice el ridicându-şi dosul de pe scaunul ce oftă,scârţâind încet,că scăpase de povară.Îl conduc cu capul plecat,nu de umilinţă,ci mai mult să nu calc peste lăştăpanele de omăt ce mi le aduse în casă.Nu-i reproşez nimic ,ştiid bine faptul, că de-şi scutura picioarele îi tremurau şuncile pe puţin cinci minute,corzile vocale având de suferit.
-Sarut mâna părinte,zic eu cu juma de gură......Oricum nu treceam la fapte.Aflasem de la covrigarul din colţ că mâna popii mai facea masaje pe la o creştină suferindă de singurătate,pe la care mai poposeam şi noi spre a o încuraja,că era tinerică biata şi neştiutoare.Arăta frumos cu mergătoarele alea ce nu se mai terminau şi era posesoarea unor ţâţe ce abia dăduseră în pârg.Avea suflet bun,nu refuza pe nimeni şi nimic.Mă gândesc cu smerenie că e un adevăr scris. „Să nu prea curveşti.”Ei bine da.
Ce e mult strică,da câte puţin aşa se mai poate şi-mi dau seama deja, că sunt mai credincios.Cu gândurile după mine intru repede în casă,nedorind să mai primesc şi răceala de afară.Pun repede mâna pe mătură şi faraş încercând să ascund urmele cuviosului şi a găştii sale, să nu-mi facă scandal muierea că am stat degeaba.Între timp,un vecin venise după o şurubelniţă,am terminat vinul popii cu nişte cârnaţi moldoveneşti şi-am râs amândoi de perjele ce înotau prin castronul popii. 
-Bun vinul vecine,se vede că-i făcut acasă.
-Bun,zice eu plin de importanţă.Părintele a spus că numai la mine serveşte.
-Ceeeee? Sare ca ars el...pai mie îmi spune ca doar la mine serveşte....să-l ia dracu de mincinos.Şi eu ca fraierul de bucurie îi dau câte 50 de roni....Bă,la anul îl fac eu de comandă.
- Nu te amărâ fraiere,că şi eu la fel am făcut.Mai la toţi spune aşa de ceva vreme.O fi ăsta sfârşitul lumii.Or fi avut dreptate myaşii? Cine ştie?
-Mă duc repede pănă la vecina aia de la trei,de-i babetă singurea, să-i pun nişte baterii la vibrrrrr....., la un aparat şi vin cu o sticlă de vin de la mine să vezi că-i bun,curat şi-al meu.Între timp apare muierea mai ceva ca moş Crăciun împodobită de pungi,plase şi punguliţe,roşie ca focul.
-A venit părintele,l-ai primit cum ţi-am spus,i-ai dat banii,au fost şi copii,câţi au fost? Da a venit cu dascălul şi pălimarul? Cine a băut tot vinul?....mai ceva ca o dintr-o mitrlieră rusescă picau întrebările.
-Da spun scurt şi mă gândesc la urarea popii....Pace,sănătate şi bunăstare....îmi vine să râd.Pacea plecase cu paşi tiptili de când sosise doamna acasă,cu sănătatea stau aiurea,aşa că-mi aştept vecinul cu vinul să văd ce este şi bunăstarea.
-Ştii Constantine,am avut un mic necaz pe drum.Am zgâriat puţin maşina şi-am lasat-o la sevice să o dreagă.Am înghiţit în sec.Na belea bunăstare îmi zic şi purced a mă îmbraca repede,să ajung la service ,să văd ce zgârietură are maşina.La ieşire dau nas în nas cu vecinul ciufulit ,roşu dar cu sticla şi şurubelniţa în braţe.
-N-am reuşit să-i pun bateriile la aparat şi am zăbovit puţin spune el mai şoptit să nu audă muierea.Am adus vinul şi şurubelniţa.Da ce ai de arăţi aşa cătrănit?
-Ei,soţia a zgâriat puţin maşina.Trebuie să fug până la sevice să văd cum o dreg băieţii,că ştii şi tu,trebuie să stai cu ochii pe ei. 
-Nici o problema,spune el,bem vinul că şi maşina mea este acolo.Soţia mea a derapat puţin,a îndoit aripa şi a spart un far.Deci merg şi eu cu tine.Mă bucuram în gând că a mea era doar zgâriată,cum spuse soţia.Drum greu,zapadă din belşug,ger cât cuprinde.Neaparat un popas trebuie făcut la un bar.Servim câte una mică cu remorcă şi purcedem voiniceşte spre atelier.Dacă tot vine sfârşitul lumii măcar să am şi eu maşina acasă.Oare pe cealaltă lume or fi maşini?Ajuns la service constat cu stupoare că întradevar maşina avea doar o zgârietură.Picioarele mi se moaie.
-Ce ai Constantine,ţi-e rău? Ai obosit?am mers prea repede?Nodul în gât creştea precum Făt-Frumos.Nu reuşeam să articulez nici măcar un cuvânt.Ochii mei înţepeniseră pe maşină.Avea sărmana o zgârietură,însă facută de o lamă folosită la deszăpeziri.Din stânga arăta bine.Dar în dreapta,durere. Aripile faţă ,spate îndoite şi-i lipseau uşile. 
-Lasă vecine că-i fier,se repară.Îmi vine să-l înjur dar imi aduc aminte ca vinu-i la el şi tac.Halal bunăstare popo....S-au adeverit toate mă gândesc.Pace,sănătate şi bunăstare.....Timpul se comprimă printre loviturile de ciocan,e seară şi se închide atelierul.Pornim spre casă încercând să aşteptăm sfărşitul lumii treji.Pe drum ,pe lângă noi trece popa ,lăfăindu-şi curul într-un merţan ,probabil adus de moş Crăciun în avans.Ne face semnul binecuvîntării văzând că intrăm în bar şi brusc opreşte la blocul cu creştina.De ce nu m-oi fi făcut popă? Mai bem în fugă câte una mică cu remorcă şi ne reluăm marşul spre pacea aia numai de noi ştiută, ce ne aştepta acăsuţă la gura caloriferului amorţit de razele lunii.Acasă, în hol,frumos rulate,mă aşteptau cuminţi covoarele pentru a doua zi.Soţia chiar mi-a zămbit cu bătătărul în mână.
-Ei acum că te-ai lămurit ce-i cu maşina,treci şi te odihneşte că-mi trebuiesc covoarele bătute,curăţate,periate, mâine când vin acasă. 
Oare Nostradamus o fi ştiut de mayaşi?Sau mayaşii de el?Că popa meu oricum nu ştie nimic.Voi ce credeţi???????

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!