vineri, 14 decembrie 2012

CUVÂNT PIERDUT



Un vânt prin noapte rece,
Cu şoapte puse-n gând,
Pe crucea de mormânt,
Un nor cu lacrimi trece.

Şi-adoarme-o simfonie,
Lumina lunii sumbră,
Se-ascunde de vecie,
Pe-o constelivă umbră.

Cad lacrimi îngheţate,
Bătrân,cuvăntul moare,
Pe-o cruce aplecată,
Mai străjuie o floare.

Iar pasu-mi pe zăpadă,
Punea amprente moi,
Cu amintiri grămadă,
Ce se-necau prin noi.

Şi-o lacrimă subţire,
În colţ de ochi mă doare,
Plângea tăcut în mine,
Cuvântul care moare.

O altă noapte-mi vine,
Fulgii dansând pe-apus
Şi-aşează peste mine,
Cuvântul care-i dus...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!