luni, 3 decembrie 2012

DANS DE TOAMNĂ



Mai plouă cu apusuri,peste iubirea noastră,
Se-nghesuie culori în curcubeul din priviri,
A îngheţat o crizantemă luminile-n fereastră,
În suflet moare iarba, sub brume ce-s subţiri.

În cer de noapte trec cocori cu aripi obosite,
Pe faţa lor mai plâng doar norii din cuvânt,
Şi-aruncă strigăte-n ecouri ce sunt neauzite,
Iar timpul ne miroase, cu adieri de pământ.

Noi vom rămâne-n noapte,în suflete săraci,
Cu inimile goale,în noi plâng frunzele tăcute,
Îmbrăţişam doar umbre şi dezbrăcăm copaci,
Călcând aleea nopţii cu simfonii ce-s mute.

Să mai dansăm o clipă,în toamna ce se duce,
În sala cu-anotimpuri să-şi odihnească rostul,
Să facem sex cu luna ce prin tăceri ne-aduce,
Lumina ei cea blândă, în aşternutul nostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!