luni, 17 decembrie 2012

MIREASĂ DE ZĂPADĂ



Frumoasa mea regină cu raze-n dimineţă,
Lumina ta senină mă-nvăluie prin ceaţă,
Tu îmbrăcată-n straie de muguri îngheţati,
Mireasă-mi eşti în lume la cei însinguraţi

Sub pasul tău se-ascunde tăcerea unui vis,
Cu inima-ngheţată.,păşeşti cuvântul ucis,
Tu singură prin lume,nimic nu mai oferi,
Cu gerul din privire, la călători stingheri.

Coboară din lumină, în clipa care trece,
Prin sufletu-mi grădină,aşează visul rece,
Mi-i inima fierbinte ,de alte reci iubiri,
M-oi închina la tine cu zeci de amintiri.

Rămase spânzurate, pe rece colţ de cer,
Mai licăresc în noapte speranţe efemer,
Cu tine m-oi petrece,eu călător al lumii,
Pe razele-ngheţaţe, prin universul lunii.

Se clatină iubirea în dans de fulgi,de nori
Şi tu-mi cobori în suflet, cu recii tăi fiori,
O lume să se-nchine, când o veni să vadă,
Că te iubesc dar rece,mireasă de zăpadă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!