sâmbătă, 8 decembrie 2012

PENEŞ UNGUREANU (parodie dupa Vasile Alecsandri)


PENEŞ UNGUREANU (parodie dupa Vasile Alecsandri)

Plecat-au nouă din palat,
Cu Ungureanu zece
Şi nu-i părea rău nimănui,
Că o ARD-eau la rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor,
Păşeau cărări de munte,
Cu unguientul la picior
Şi cu minciuni cusute.

Toţi dorobanţi,vechi PDL-işti,
Cu stat de viţă veche,
Minţe-au frumoşii securişti,
De nu aveau pereche.
Aveau şi nume de curcani,
Ştiuţi că-s puşi pe glume,
Făceau politică-n Balcani
Prostind întrega lume.

Plecat de-acasă,de la plug,
În miez de caldă vară,
Popor voia să pună-n jug
Şi să-l prostească iară.
Ne spuse biet-un graiul său,
Că vrea din nou ministru
Şi mă găndesc,că n-ar fi rău,
Să-l punem peste Nistru.

Orice-n cale-l întâlnea,
Rânjind în gura mare,
Se tot crucea dar îi spunea,
Tu n-ai nene cătare.
Întreg norodul se mira,
Cuprins de admirare,
Că dracu votul o să-i dea,
Spre iadul lui cel mare.

Te du cu zile dragul meu,
Te du dară cu zile,
Nu-s vierme,ciumpalac,ateu
Să mai votez cu tine.
Hei tu sergent făr de mustăţi,
Mă minţi ca un dement,
Cum ai făcut şi-n alte dăţi,
Cu-n tub de unguient.
Dar cui să-i fi trecut prin gând
Şi-ar fi crezut vreodată,
Că votu-i seceră pe rând,
Făcând din ei o cloacă.
Priviţi din nouă căţi erau
Şi cu sergentul zece,
Speranţe-n urne le mureau,
Prin visul lor ce trece.

E-atât de mică lumea ta,
Tu flacără printre făclii,
Nimica nu mai poţi schimba,
MeReU aţi fost portocalii.
E steaua voastră tot mai neagră
Şi-i cerul vostru tare nemilos,
Vă mulţumeşte-o lume-ntreagă,
Că ne-aţi minţit frumos.

De marinar voi sunteţi cârmuiţi,
Nu stiţi însă lupta curat,
Din urnă voi ieşiţi faliţi,
Că planul zău v-a eşuat.
Se-agită bietul, vai de el,
Pe-a României maluri,
Rămas pedestru e tembel,
Şi are-n cap doar valuri.

Acum aproape am ajuns,
Ura!-nainte Ura...,
Un singur vot mai am de pus
Şi le-oi închide gura.
Tu micul meu copil de vis,
Ce te-ai frecat cu unguient,
De-acuma-ncolo eşti proscris,
Hai marş din parlament.

Portocalii acuma răvăşiţi
Pe tot cuprinsul ţării,
Privesc cum lauri ofiliţi,
Se-necă-n fudul mării.
Când gura lor cea nemiloasă,
Impozite punea pe masă,
N-au cui mai spune minciunele,
Că vor sufla cu toţi în vuvuzele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!