miercuri, 12 decembrie 2012

VIS CU NOR...


Se-nchină nor cu lacrimă de jale,
Un vânt îl poartă pe aripă în zbor,
Plângand încet pe lacrimile tale,

Îngheaţă-n streşini şi-n pridvor.

Se-nchină nor cu lacrimă de jale,
În timp ce visele se-ascund în dor,
Prin crâng potecile sunt goale,
De simfonia frunzelor ce mor.

Un vânt îl poartă pe aripă în zbor,
Ducându-şi gerul drept povară,
Pe-o crizantemă gândul călător,
Punea speranţe-n prag de seară.

Un vînt îl poartă pe aripă în zbor
Şi-o floare-mi daruia încă petale,
Să-mi pună-n suflet cîntec cu fior,
Păşea apusul pe satul meu în vale.

Plângâd încet pe lacrimile tale,
Cu fulgi mai cad luminile pustii,
În rugă-şi cântă aceleaşi osanale,
Şi se-nchinau la vise de copii.

Plângând încet pe lacrimile tale,
Din amintire iubito-am să cobor,
Am să te-mbrac cu micile petale
Şi am să-ţi cănt cu şoaptă de izvor.

Îngheaţă-n streşini şi-n pridvor,
Prin noapte lacrimi mai petrec
Şi-n visul blând ce zboară-n nor,
Adânc în somn vreau să mă trec.

Îngheaţă-n streşini şi-n pridvor,
Tăcut de calm iubirea noastră,
Doar crizantemele încă mă vor,
Să plăng tăcut lângă fereastră...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!