luni, 10 decembrie 2012

VIS DE IARNĂ



Încep copii să repete, cuvintele de cald colind,
La gura sobei stau bunicii cu amintiri în gând,
Se plimbă norii grei de iarnă prin cerul pustiit,

Plângând cu lacrimi îngheţate pe codrul adormit.

Doi cai şi-o sanie mai trec, pe uliţa-nfundată,
Pe sub luminile-aruncate de luna cea posacă,
În tropot fulgii de omăt,cădeau purtaţi de undă,
Prin cântecul de zurgălăi ca urma să le-ascundă.

M-aşteaptă bradu-ncremenit pe visele de noapte,
În munţii nopţii un izvor mai susură-ntre şoapte,
Îl iau în braţe şi gândesc, să-l duc acas la mine,
Să stau în noapte să-l privesc împodobit cu tine.....

Apoi prin lumânări să cad ,din aşternut ceresc,
Iubito vreau să înţelegi ,că-s sincer şi iubesc,
Nu încerca să mă trezeşti din noaptea de abis,
O linişte îmi joacă-n oase,nu mă trezi din vis...

Un comentariu:

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!