duminică, 27 ianuarie 2013

AM SA LAS…



Am să zbor un fior
Şi-am să cant,
Bătaia de vânt,
Ce-aduce un nor.
S-ating am să-ncerc,
Ca o salcie-n mal,
Bătaia de val
Şi-universul din cerc.
Incet am să plâng,
Simfonia de toamnă,
Bătrână de doamnă,
Cu roua de crâng.
Moştenire-am să las,
Poveste ne-zisă,
Cu rima ucisă
În fiorul din glas.
Am să fiu univers,
Printre stele hai-hui,
Tu la cap ai să-mi pui,
Doua rime şi-un vers.
Lumină rămâi
Şi luceşte-n inele,
Culoare de stele,
La al meu căpătâi.
Cu note prin cânt,
Să plângă ghitare,
Apusul ce moare,
Când voi fi pământ.

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

CĂLĂTOR ÎN TIMP...



Iubito, e aproape primăvară,
De mână n-am să te mai ţin,
O negură tăcută cade-n seară,
Cu simfonii pierdute în divin.

Să mă păstrezi iubito lângă nori,
Să-ţi plâng cu lacrimi în gradină,
Peste petele curcubeul de culori,
Să-l vezi cum vine şi se-nchină.

Pe umeri port poverile prin ani,
Sunt ale mele şi pline de păcate,
Le-oi înşira în florea de castani
Şi mugurii de verde or să crape.

Pe banca încă rece am să-ţi las,
Doar clipe ce se sting cu-n dor,
Ultim sărut pe limbile de ceas,
Prin cercul lor trecut-am călător.

SINGURĂTATE ÎN DOI



Să ne-mbrăcăm cu vise reci de toamnă,
Cu frunze ruginite,căzute să-mbrăcăm,
Un gând al dimineţilor stimata doamnă,
Prin amintiri iubirea-n cîntec să lăsăm.

Pe-aceeaşi bancă-n parcul meu divin,
Să poposim,prin anotimpul ce ne trece,
Uşor te-oi mângâia c-o adiere de suspin
Şi am să-ţi cânt plăcut,o simfonie rece.

Ne-om legăna încet,printre apusuri calde,
Într-un hamac ţesut din blândele lumini,
Iar raza lunii reci,privirea să ne scalde,
Furând din ochi durerea,să fie mai senini.

Ne-om aduna petale din amintiri căzute,
Ascunse sunt în ceaţa,tăcută sus în nori,
Trei lumânări mai ard cu flăcările mute,
Să ne plimbăm iubito,păşind peste fiori.

Când zorii vor cădea pe obositele zăpezi,
Lumina lor ne-o deştepta din vis cuminte,
Atunci o umbră, iubito-n pat tu ai să vezi,
E umbra mea cu mângâierea din cuvinte.

vineri, 25 ianuarie 2013

SUNT IZVOR....


Tu să mă ierţi iubito dacă poţi,
Să-mi dai tăcerea din lumină,
Pustii în noapte ale tale porţi,
N-or scârţâi sub luna cea senină.

Bătrânul tei e dezbrăcat şi mut
Şi-şi doarme umbra în gradină,
Prin albul de prin nori căzut,
Sperând ca pasu-mi să revină.

Cuminte stai lângă fereastră
Şi te gâdeşti de se mai poate,
S-arunci peste iubirea noastră,
Buchetele de vise-mprăştiate.

O mângâiere-a nopţilor de vis,
Eşti suflet care arde în văpaie,
Eu curg în timp şi sunt proscris,
Să te sărut cu picături de ploaie.

De-o fi să urci pe muntele cu dor,
Unde iubirea noastră a rămas,
Să mă săruţi iubito, sunt izvor
Şi-oi plânge în cuvinte fără glas.

DOAR UN GÂND...



Să mă îngropi iubito,
Cu zâmbetul pe buze,
Sub brazii mei în munte,
Printre golaşe muze.
Când norii mai aleargă,
Lăsând pe cer cărări
Amicilor le spune,
Că-s dus în depărtări.
Cinsteşte-i pentru mine
Şi toarnă-le-n pocal,
Bucata mea de suflet,
Ce zboară epocal.
În rai nu mai sunt locuri,
În iad nu mă primesc,
Nebun din lumea asta,
Stigher mai rătăcesc.
Prin codrii de speranţă,
Cad frunzele subţiri,
Săruturile mele,
Ţi-or fi doar amintiri.
Groparilor tu dă-le,
Arginţii ce ţi-am zis,
Să mă îngrope-n stele,
Aşa cum mi-au promis.

miercuri, 23 ianuarie 2013

UN FEL DE RUGĂ



Luaţi lutul di-mprejurul meu
Şi florile ce-mi cresc pe piept,
Spre noapte cu-ntuneric greu,
Ori azi ,ori mâine mă îndrept.

Vă las bucata mea de-o clipă,
O lacrimă ce-am învelit în vis,
Prin ultima bătaie din aripă,
Un ultim pas în hohote de râs.

Sub umbra crucii la hodină,
Am pus trei saci cu amintiri,
Luminile tăcute dau lumină,
Iar de-oi tacea să nu te miri.

Când am să pot,am să revin,
Plutind prin adierile de vânt
Şi pentru voi iar am să-nchin,
Pocal cu-aromă din cuvânt .

O rugă doar mai am cuminte,
Să mă uitaţi de sunt stingher,
Să mă-ngropaţi lângă cuvinte
Şi visele-mi,să le lăsaţi pe cer.

marți, 22 ianuarie 2013

CEASUL RAU....:)))


Zi de marţi,trei ceasuri rele,
Se adună-mi cad rebele,
Peste visul care leagă,
O frumoasă mâţă neagră.
Merg sfios la o-ntrunire,
Cu ştaif e consfătuire
Şi să-mi fac puţin curaj,
Las maşina în garaj.
Mă opresc puţin în bar,
La o gură de Cotnar.
Totul a decurs frumos,
Pănă-n ceasul belicos,
Când îi explicam la una,
Ce frumoasă este luna,
Da-s pe jos fără maşină,
Nu am bani pentru benzină.
Ne-nţelegem fugitiv,
La micul aperitiv
Şi-om servi sub lună nouă,
Eu doar lapte,ea doar ouă......:))))

ZĂPADĂ FIERBINTE….:))))



Te rog frumoasă iarnă să mă mai ierţi puţin,
Cu lacrimi îngheţate mă plângi din cer senin,
Muierea mă tot ceartă că drumu-i înfundat,
Eu obosit de noapte nu mă cobor din pat.

Ea-i plină de căldură şi mi-a ieşit în stradă,
Se apucă iar să-mi facă potecă prin zăpadă,
Eu încă lupt cu vise, prin somn încă înot,
Vecinii mi-o privesc şi toţi se ling pe bot.

Am să-i servesc fierbinte o gură de cafea
Şi-oi prinde-o obosită, din nou în pat să stea,
Să-i dăruiesc pe suflet, tăcute mângâieri,
La piept să îmi adoarmă cu dor de primăveri.

Cuminte se întoarce cu-n zâmbet nou pe faţă:
-Hai fă mişcări iubite că zău e dimineaţă,
E timpul să te scoli, să fugi de noaptea lungă,
Cărare ţi-am făcut-o,aşa că marş la muncă.

joi, 17 ianuarie 2013

REVINĂ LUCEAFĂR (dedicat M.E)



Zac tăcerile ascunse printre clipe efemere
Şi progenituri bastarde cu prostia pe revere,
Îmi anunta deşuchiate, prin teribilă potenţă,
Nu pot plânge în cuvinte, trebuie să am licenţă.

Pe cărarea cu prostie şi muşcând din raza lunii,
Ei se simt ca guvernează vise în păcatul lumii.
Trec prin note de manele, dans haotic fără har,
Însă pe la biblioteca, trec de loc sau foarte rar.

Tu luceafăr cunoscându-i i-ai etichetat cuminte,
Că roiau şi-n jurul tău epigoni cu lipsă minte.
Reânvie şi te-ntoarce să vezi goale a lor frunţi,
Se tot spânzură de aştri şi-s din ce în ce mai mulţi.

marți, 15 ianuarie 2013

ALT ZBOR (dedicat M.E)



În mine, cu nimic din nimic,

Se naşte umbra sărutărilor,

Tăcute ale nopţilor reci.

Prin surdină ecoul, îşi căntă

Romanticele adieri,iar eu,

Mă desprind ,de propria-mi

Umbră pentru alte zboruri,

Spre noile tale universuri,

Unde ţi-ai dăltuit cuvintele,

Stapâne pe un petic de cer.

VOI VENI....(dedicat M.E)

VOI VENI....(dedicat M.E)

Ţi-a plâns în palmă ultima mea clipă,

Din ea ai construit o noapte de cuvinte,

Pe-un univers băteau legate de-o aripă,

Trei clopote de stele în simfonii cuminte.

Azi paşii mei urmeză tăcuta ta cărare,

Prin crângul trist şi rece omătul e stăpân,

Izvoare de cuvinte azi se îneacă-n mare,

În zborul meu haotic cu tine-am să rămân.

Te plânge-un nor cu lacrimi îngheţate,

De mândrul tău cuvânt mi-i sufletul senin,

Pe inimă îţi port cuvintele sculptate

Şi vin cu umilinţă la tine să mă-nchin.

luni, 14 ianuarie 2013

ULTIMUL SĂRUT...



Mai sunt doar pasul prin ecoul efemer,
Ce mai alerg prin nori, sub blânde adieri,
Păşesc tăcut cu moartea pusă pe-un rever,
La capul meu să pui buchet de primăveri.

Mă biciuieşte Cronos cu ultima lui clipă,
Născut în umbră rece, un vis călătoreşte,
Singurătatea-n noapte purtată pe-o aripă,
În inimă se-asează şi-apoi se odihneşte.

În ierburi roua nopţii, mai lăcrima uitări,
La poarta lunii bat cu resturi dintr-un vis,
Destinul mi se-ntintde cu umbra pe cărări,
Bucată sunt din noapte şi visul l-am ucis.

Un lanţ din raza lunii mă-ncătuşeză stâns,
Un stâlp de univers cu flăcări mai aprind,
Izvoarele vor plânge pe trupul meu învins,
Nu mă certa iubito e vremea să mă sting.

Cuvinte mor cu mine,în suflet le mai am,
Manta să-mi fac din ele în inimă mai sper,
Când universu-nchide luminile din geam,
Pe frunte să primeşti sărutul meu din cer.

OM DE ZĂPADĂ....


A nimănui o clipă-n mine se mai zbate,
Cristal, curată ca un limpede izvor,
În vârf de munţi cu nori îmi fac cetate,
Tu să mă-ngropi în poalele de nor.

Ţi-oi dărui cu univers pe degete inele,
La gât să ai un colier de albe vise,
Cu mine se îneacă azi, luminile din stele
Şi spânzurate mor cuvintele nescrise.

La crucea astrelor de noapte mă închin,
Pe tâmpla ta o şoaptă-ţi cade sumbră,
Ţi-oi dărui din cer sărutul meu divin,
Tu-n palme să mă porţi,tăcută umbră.

De mă iubeşti cum te-am iubit şi eu,
Să faci cum ştii ca nimeni să nu vadă,
La chipul tău când mă închin mereu,
Tu să mă-ngropi în oameni de zăpadă.

DOR DE EMINESCU ...... 1



În zare
De mare,
Mai tace
Când zace,
Sumbră,
O umbră
De val
Şi de mal.
Universul
De vers,
Chemător ,
De izvor
Şi de vânt
În cuvânt...

...................2

Sub norii
De noapte,
Curg şoapte
Şi lacrimi ,
De patimi
Mai strâng,
În roua de crâng.
Doar frunze,
Cu muze,
De boare ,
În floare,
De dor,
Iertător,
Sub izvor,
De pământ
Şi cuvânt,
Se-apleacă
Şi pleacă
Construind,
Un mormânt...

.....................3

Lăngă crâng ,
Am să plâng,
Un cuvânt ,
De pământ,
Lângă lac,
Am să tac,
În coamă de val,
Lovită de mal.
Tăcere de nufăr,
În suflet mai sufăr,
Ca o umbră,
Rece şi sumbră,
Ce alene trecea,
În eter se pierdea,
Alergându-şi vioi,
Culori de zăvoi,
Pe visul din noi,
Cu-aduceri aminte,
De calde cuvinte,
Întrebătoare,
-Unde eşti oare?
Pierdut fără glas,
Ai plecat...şi-ai rămas,
Atât de cuminte,
Dăltuit în cuvinte,
În iubirile mele,
Taciturn printre ele,
LUCEAFAR de stele......

duminică, 13 ianuarie 2013

NU AI SĂ PLECI



Când visele-mi dorm,
Pe sânii tăi de lumină,
Prin noaptea de somn,
Universul se închină
Cu tăceri puse-n glas,
Romanţe-mi vestesc,
Printre note de pas,
Doar o umbră iubesc.
Pe coapsa ta trează,
Mângâieri de sărut,
Speranţe veghează,
Poate-un alt început.
Pe genunchii tăi reci,
Am să pun un sărut,
Tu n-ai să mai pleci,
Din visul meu mut.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

DANSUL...



Pe-un gang ascuns în seară,
Iubito-n braţe mi-ai sărit,
Abia mergeam de ameţit
Şi tu-mi erai ca o povară.

Legată strâns de gâtul meu,
Tu strigi lumini de lună,
O lume ne privea nebună,
-Măi nene eşti un derbedeu.

Cădeau pe mine-aprecieri,
Eu surd păşesc cuminte,
Prin gangul de cuvinte,
Spre ruşinoase primăveri.

Te port pe post de colier,
Tu scumpo atârnată-n gât,
Un felinar ne lumina urât,
Pe dansul umbrei efemer.

DRUMEŢIE



Pe vârfuri de munte,
Prin noaptea adâncă,
Se naşte pe frunte,
Izvorul din stâncă.

Îşi plânge tacerea,
De drum început,
Cătându-şi cărarea,
Iar codrul e mut.

Nişte nori poposesc,
Pe vârfuri de brad,
Prin stele găsesc,
Amintiri ce nu cad.

O ciută frumoasă,
Cu-n ied mititel,
Păşeste sfioasă,
Se-adapă din el.

Coboară izvorul,
În fugă semeţ,
Mi-adapă iar dorul,
Cu vis de drumeţ.

Odihna şi-o face,
La vale într-un lac,
Oglinta lui tace,
În cânt de brotac.

Cu el către vale
Şi eu mă cobor,
Cu pasu-mi de jale,
La braţ de izvor.

Pe limpede undă,
Se scaldă o lună,
Cu galben inundă,
O lume nebună.

Obosiţi călătorii,
Cu riduri pe frunte,
Păşesc iar fiorii,
Pe potecă de munte.

vineri, 11 ianuarie 2013

ŞEMINEUL ... :)))))




Te-apuci mereu în fiecare dimineaţă,
Când nici măcar cafeaua nu mi-ai dat,
Prin casa mea să faci din nou curat
Şi eu din pat să te privesc prin ceaţă.

M-ai obosit, cum ţi-ai dorit matale,
Întrega noapte n-am putut să dorm,
M-ai frământat cu sânul tău enorm
Şi-acuma s-au trezit durerile de şale.

Să-mi dai cafeaua acuma cât mai stau,
Că nu mai vreau prin ceaţă să privesc,
Ţi-oi recita poeme şi poate şi muncesc,
Hai dă-mi cafeaua,că trebuie s-o beau.

-Ia mergi şi pune de cafea iubitul meu,
Aud răstit cu glasul ei atâta de firesc,
Eu sar ca ars cu gând s-o pedepsesc,
Şi-o-mping cu capu-n micul şemineu.

miercuri, 9 ianuarie 2013

O DORINŢĂ.....:))))))



De-o fi să mor ori azi ori mâine,
Gândi-voi Doamne că se poate,
Să mă renaşti din nou în câine
Şi-ţi jur să nu mai fac păcate.

Eu şapte vieţi am tot rostogolit,
Reîncarnat în diferite trupuri,
Printre păcate greu am vieţuit,
Spre alte zări cu începuturi.

M-au canonit muierile frumos,
Dar nu mă plâng a fost şi bine,
O viaţă-aş vrea să fiu nervos,
De poţi să mă renaşti în câine.

Să mă renaşti tu cum doar ştii,
În loc aflat la mare depărtare,
Să văd venind muierile pustii,
De mine,să se scalde-n mare.

Să mă răzbun pe-a mele stele,
Din amintiri să pot să-mpuşc,
Pe-acele care mi-au făcut belele,
De unde vreau am să le muşc.

marți, 8 ianuarie 2013

SĂ NU MĂ PLÂNGI



Am răsturnat pe albe file,
Cuvinte de prin călimări,
Peniţa mea umbla pustie,
Croind apusului cărări.

Cu lacrimile îngheţate,
Un nor trecea sub lună,
Ducea cu el singurătate,
În lumea mea nebună.

M-agăţ de-a lui lumină,
Păşind la porţi de şoapte,
Unde mi-aştepţi senină,
Sărutul mut din noapte.

O clipă-am să-ţi mai dau,
În braţe poţi s-o strângi
Şi-ţi spun că nu mai vreau,
De plec tu să mă plângi.

duminică, 6 ianuarie 2013

VIN COTNAR...



Ne-am despărţit aşa-ntr-o doar,
Când soaţa sta la hală-n rând,
Eu am tivit-o spre un bar,
I-am spus ca nu-s flămând.

Voiam să mă-ncălzesc puţin
Şi-apoi eu plasele să-i car,
Dar bărmăniţa-mi puse-n vin,
Un cer cu stele de Cotnar.

Prin bar şi alţi împătimiţi,
Trudeau sorbind din păhărel,
Steluţe calde precum ştiţi,
Că are doar un Cotnarel.

Iar clipele se scurg din ceas,
Peste ecoul fără de hotar,
Nu pot să plec şi să o las,
Mai am o sticlă de Cotnar.

O rog să vrea să stea la rând,
Să-şi ia ce vrea din galantar,
Că-n neuronii mei zâmbid,
Stau agăţate stele de Cotnar.

Am lichidat ce-am mai avut,
Din din rest rămas în buzunar,
Să-nvăt să merg am început,
Împletucit prin stele de Cotnar.

Afară-i tot cuprins de seară
Şi-ncet luminile din felinar,
Pe umeri îmi puneau povară,
Lacrimi cu stele de Cotnar.

Începe-a ninge calm şi liniştit,
Lumina lunii îşi arată creasta,
Doar eu prin stele umblu răvăşit,
Că am uitat pe unde-am pus nevasta.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

CONSTRUIND VISE



M-am săturat să construiesc vise,
În nopţile reci,cu galben de lumini,
Prin păru-mi alb stau clipele ucise,
La care tu apoi să vii şi să te-nchini

În nopţile reci ,cu galben de lumini,
Să ne iubim ca două umbre-n rouă,
Călcând încet pe florea din grădini,
Sub simfonii să naştem luna nouă.

Prin păru-mi alb stau clipele ucise,
Ca fulgi tăcuţi ce pică de prin nori,
Hai să le dăruim cuvintele ne-zise,
Ce-s îmbrăcate în mantii cu fiori.

La care tu apoi să vii şi să te-nchini,
Cu şoapte ,în palme-ţi împreunate,
Să le zâmbeşti cu ochii tăi senini,
Împreunaţi să pierdem altă noapte.

joi, 3 ianuarie 2013

ARABUL LA MOLL (parodie ,GC)



La moll apare un arab,
Bărbos şi negru,da nu slab,
Sunt fetelor înger divin
Şi astăzi cardul meu e plin
Cu sânge de nabab.

Răsar fetiţe după el,
Păşind împletucit,rebel,
Visau săracele într-una,
Pe cardul lui să pună mâna,
Că poate-o fi tembel.

De foame îi mureau copii,
Făcând din gloanţe jucării,
Muierea lui purta umil,
Vreo patru kile de trotil
Şi ochii îi erau pustii.

Pe-a lui sărmanul i-a pierdut
Şi-i sângera cardul tăcut,
Prin standurile de la moll,
Lăsând putoare de petrol,
Pe curul vâzătoarei mut.

Îşi purta paşii ne-ncetat,
Cu armăsarul lui pătat,
Prin standurile cu fetiţe,
Adulmecand după fustiţe,
Ce vor să intre în păcat.

-O mie de ţechini îţi dau,
Acasă vreau ca să te iau,
Îi spuse bietul unei fete,
Ascunsă după trei tonete
Şi altele la rând mai stau.

De lacrimi ea cu ochii plini,
Primi o mie de ţechini,
Dând ştire a lor ei din sat,
De calicie c-a scăpat,
Făcând în ciudă la vecini.

Voia să plece de pe-aici,
Din mândra casă de chirpici,
Unde cuminţi părinţii ei,
Striveau pe rând c-un retevei,
Nemuritoarele furnici.

Visa că-i singura-ntre tute,
Ce poate satul să-l ajute,
Sub pântece de gras arab,
Umflat cu ceai şi cu kebab,
Dar visele sunt mute.

Privi arabul galben ,pal,
Sub fustă curul ei oval,
Să vadă dacă-i începută,
El la control voia să ducă,
O moldoveacă din ardeal.

Privind sărmana fără teamă,
Tot aştepta de bună seamă,
Citirea cardului vânjos,
Când o lăsa garda mai jos,
S-o mângâie pe blană.

Avea şi ea biata copii,
Făcuţi prin gări,prin bălării,
Mai blonzi,mai roşi sau afumaţi,
Că folosise mai mulţi taţi,
Pe post de jucării.

Zâmbea arab la gugulufă
Şi fluturi în stomac se umflă,
Să-i spună arăboaicei sale,
Că fata-i luată cu parale
Şi-i de rezervă fufă.

Avea arabul vezi matale,
Pe card grămadă de parale
Şi-n minte-ascusnă sub ştergar,
Se tot credea un armăsar,
Da era maică moale.

-Să-mi taci muiere că te bat,
Cu verii mei am s-o împart,
Poate şi chiar cu verii tăi,
Că sunt ca mine derbedei
Şi-aşa poate ni-i dat.

Privi-se fata la arabul dur,
La câte capre-s prinprejur
Şi socoti că nu-i păcat,
Să-i spună simplu,răspicat,
-Mă pupi arabule în cur.

-Tu du acasă, arabule un pont,
Ţi-i cardul gol şi mânzul ciont,
Iar verilor ce se vedeau sătui,
Arabule în şoaptă să le spui,
Că mi-o trag pe cont.

-Chiar de-oi rămâne fără har,
Să plâng pe brazdă la hotar,
M-oi tot iubi sub floare de cireş,
Cu mândrul meu frumos răzeş,
Nu are card da-i armăsar.

miercuri, 2 ianuarie 2013

POVARA DE ANI...



Deschide ochii iubito,
Să vezi cum Cronos
Şi-a dezlegat clipele,
Să muşte din mine.
Am să rămân ascuns,
Printre amintirile albe,
Topit după sărutul tău
Şi-am să curg încet,
Peste riduri adânci,
De clepsidră, lacrimi
Ce dor ecoul de timp.
Aşează-mi sărutul,
Peste norii ce trec,
Galopându-şi linişti,
Şi-am să-ţi plăng,
Un cristal de ghiaţă,
Deasupra sânilor tai.

ÎNCORNORAT...



Domne-a mai fugit un an,
Eu încă mă simt puştan,
Chiar de n-am adeverinţă,
Îmi mai pute a catrinţă.

Nu-mi pun sculele în pod,
Zău ca nu le fac prohod,
Ci-n budana de curechi,
Lângă măştile mai vechi.

A mai trecut un an nebun,
Iar masca ursului o pun,
Doar să dansez în noapte,
Pe clipele ce-s moarte.

Te rog iubito zău nu sta,
Fii doar o clipă capra mea,
Că vreau din toţi rarunchii,
Să-ţi mai julesc genunchii.

Fierbinţi iubito să fim iar,
Să nu mai am suflet hoinar
Şi prin paharul vieţii plin,
Ţi-oi pune zâmbetul senin.

Hai să păşim un alt pustiu,
C-o sticlă plină de rachiu,
Dar zău nu spune nimănui,
Că mai mereu tu coarne-mi pui...