joi, 3 ianuarie 2013

ARABUL LA MOLL (parodie ,GC)



La moll apare un arab,
Bărbos şi negru,da nu slab,
Sunt fetelor înger divin
Şi astăzi cardul meu e plin
Cu sânge de nabab.

Răsar fetiţe după el,
Păşind împletucit,rebel,
Visau săracele într-una,
Pe cardul lui să pună mâna,
Că poate-o fi tembel.

De foame îi mureau copii,
Făcând din gloanţe jucării,
Muierea lui purta umil,
Vreo patru kile de trotil
Şi ochii îi erau pustii.

Pe-a lui sărmanul i-a pierdut
Şi-i sângera cardul tăcut,
Prin standurile de la moll,
Lăsând putoare de petrol,
Pe curul vâzătoarei mut.

Îşi purta paşii ne-ncetat,
Cu armăsarul lui pătat,
Prin standurile cu fetiţe,
Adulmecand după fustiţe,
Ce vor să intre în păcat.

-O mie de ţechini îţi dau,
Acasă vreau ca să te iau,
Îi spuse bietul unei fete,
Ascunsă după trei tonete
Şi altele la rând mai stau.

De lacrimi ea cu ochii plini,
Primi o mie de ţechini,
Dând ştire a lor ei din sat,
De calicie c-a scăpat,
Făcând în ciudă la vecini.

Voia să plece de pe-aici,
Din mândra casă de chirpici,
Unde cuminţi părinţii ei,
Striveau pe rând c-un retevei,
Nemuritoarele furnici.

Visa că-i singura-ntre tute,
Ce poate satul să-l ajute,
Sub pântece de gras arab,
Umflat cu ceai şi cu kebab,
Dar visele sunt mute.

Privi arabul galben ,pal,
Sub fustă curul ei oval,
Să vadă dacă-i începută,
El la control voia să ducă,
O moldoveacă din ardeal.

Privind sărmana fără teamă,
Tot aştepta de bună seamă,
Citirea cardului vânjos,
Când o lăsa garda mai jos,
S-o mângâie pe blană.

Avea şi ea biata copii,
Făcuţi prin gări,prin bălării,
Mai blonzi,mai roşi sau afumaţi,
Că folosise mai mulţi taţi,
Pe post de jucării.

Zâmbea arab la gugulufă
Şi fluturi în stomac se umflă,
Să-i spună arăboaicei sale,
Că fata-i luată cu parale
Şi-i de rezervă fufă.

Avea arabul vezi matale,
Pe card grămadă de parale
Şi-n minte-ascusnă sub ştergar,
Se tot credea un armăsar,
Da era maică moale.

-Să-mi taci muiere că te bat,
Cu verii mei am s-o împart,
Poate şi chiar cu verii tăi,
Că sunt ca mine derbedei
Şi-aşa poate ni-i dat.

Privi-se fata la arabul dur,
La câte capre-s prinprejur
Şi socoti că nu-i păcat,
Să-i spună simplu,răspicat,
-Mă pupi arabule în cur.

-Tu du acasă, arabule un pont,
Ţi-i cardul gol şi mânzul ciont,
Iar verilor ce se vedeau sătui,
Arabule în şoaptă să le spui,
Că mi-o trag pe cont.

-Chiar de-oi rămâne fără har,
Să plâng pe brazdă la hotar,
M-oi tot iubi sub floare de cireş,
Cu mândrul meu frumos răzeş,
Nu are card da-i armăsar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!